Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

Transferul în secţia de reanimare şi terapie intensivă, evaluarea rapidă şi tratamentul imediat
• La internare în secţia REA TI fiecare copil trebuie examinat prompt.
• Toţi nou-născuţii bolnavi sau mici, înainte de a efectua oricare din procedeele administrative de
internare a copilului, trebuie evaluaţi.
• Evaluarea primară se face pentru identificarea semnelor de alarmă care indică că starea copilului
este critică sau acesta este supus riscului de deces timp de câteva minute (paralel se face cunoştinţă
cu mama, care este interogată ce s-a întâmplat cu copilul, când primar s-a declanşat problema; care
este vârsta copilului etc).
• Este prestat tratamentul imediat în caz de oricare semne de alarmă care pun viaţa în pericol, înainte
de a continua evaluarea ulterioară.
Se acordă prioritate stabilizării stării nou-născutului bolnav sau mic, înainte de evaluarea şi
tratarea cauzei principale a problemei.
evaluarea ulterioară şi tratamentul
- O dată ce copilului i s-a acordat asistenţa imediată, este colectată anamneza mamei şi a copilului.
- Ulterior este finisată examinarea completă, în scopul determinării problemei (-elor) principale,
şi internării copilului, dacă este necesar.
- Este asigurat tratamentul specific pentru problema (-le) identificată.
- Este organizat transferul şi referirea, în caz de necesitate.
asistenţa continuă
- Suplimentar la asistenţa specifică în cazul problemei (-elor) copilului, este prestată asistenţa
generală şi continuă.
- Este elaborat un plan general de asistenţă ce ia în consideraţie necesităţile speciale ale copilului.
- Este monitorizată ameliorarea şi restabilirea stării copilului prin interpretarea evaluărilor generale
continue, inclusiv: FR, FC, coloraţia tegumentelor; tº corpului; greutatea corpului; volumul
şi viteza de perfuzie a lichidelor intravenoase; volumul şi frecvenţa administrării alimentelor.
- Planul de asistenţă poate fi modificat corespunzător evoluţiei stării copilului.
- Este prestat suportul emoţional mamei şi altor membri de familie.
documentarea asistenţei
• Tratamentul necesar se include în Fişa nou-născutului şi aceste date sunt comunicate echipei medicale
şi altui personal implicat în asistenţa copilului.
• Se înregistrează oricare modificări în starea copilului, care este comunicată personalului corespunzător.
• De asemenea informaţia necesară este comunicată între medicii care consultă pacientul şi personalul
nou care activează în diferite gărzi.
externarea şi supravegherea ulterioară
• Este stabilit timpul externării posibile a copilului
• Pentru planificarea externării se efectuează: a) vaccinările necesare; b) sunt pregătite instrucţiunile
pentru îngrijirea generală la domiciliu; c) se dau consultaţii referitor la alăptare, şi d) se asigură că
copilul se alimentează normal
• La externare se preconizează vizitele de supraveghere ulterioară, în caz de necesitate, pentru identificarea
patologiilor specifice şi monitorizarea creşterii şi alimentaţiei.
• Nou-născuţii cu suspecţie la infecţie congenitală şi cei născuţi prematur din cauze infecţioase necesită
supraveghere neurologică la psihoneurolog.
0