Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

Unele teste sangvine sunt folosite pentru depistarea anomaliilor de dezvoltare, dar doar testele de
sânge, nu pot detecta şi diagnostica anomaliile, dar pot orienta medicul şi pot ajuta mama să decidă
dacă acceptă sau nu alte teste speciale. Scopul acestor teste este de a depista din timp problemele şi de
a oferi posibilitatea unei întreruperi de sarcină în cazul în care se atestă anomalii serioase.
Testul AFP (testul α-fetoproteinei serice) se face, de obicei, între săptămânile a 15-a şi a 18-a a
sarcinii. AFP este produsă de făt, dar se găseşte în cantităţi mici şi în sângele matern. Un nivel crescut
al AFP în sângele matern poate însemna că sarcina este mai avansată decât termenul presupus sau
că este o sarcină gemelară. Nivelul crescut al AFP se foloseşte şi pentru depistarea următoarelor
anomalii de dezvoltare a fătului: spina bifida deschisă, herniei diafragmale, omfalocelului, gastroşizisului
(prin care există o “scurgere” de AFP). Gravidelor cu nivelul crescut al AFP în sânge, li se
recomandă efectuarea unei ecografii şi eventual a unei amniocenteze.
Nivelul scăzut de AFP poate indica prezenţa sindromului Down. În aceste cazuri, se poate recomanda
efectuarea amniocentezei (se ia în consideraţie şi vârsta mamei).
Amniocenteza. Amniocenteza este primul test creat şi folosit pentru detectarea anomaliilor cromozomiale
(V, D 23 ). Este un test invaziv, cu risc de întrerupere a sarcinii, şi este indicat în mod selectiv
numai femeilor cu risc sporit de a avea un copil cu anomalii. Aceste grupe de risc includ femeile cu
vârsta peste 35 ani, cele care deja au sau au avut un copil născut cu anomalii sau familiile care au istoric
familial de copii născuţi cu diverse anomalii. Amniocenteza se poate face între săptămânile a 16-a şi
a 22-a a sarcinii.
Testul poate detecta diverse anomalii cromozomiale de tipul: sindromul Down, spina bifida şi
altele, de asemenea, poate verifica sexul copilului şi infecţia intrauterină. Sub ghidaj echografic, se introduce
un ac subţire prin peretele abdominal matern şi se extrage o mică cantitate de lichid amniotic.
Procedeul, deşi presupune un risc de întrerupere a sarcinii de 1% este utilizat în practică.
Amniocenteza este metoda de elecţie pentru studiul „in utero” în caz de infecţie congenitală
posibilă, dar trebuie amânată până la săptămâna 6 după seroconversia maternă CMV (I, A 24 ).
Examinarea celulelor fetale. Spre deosebire de testele sângelui matern, care caută substanţe “specifice”
(markeri) ce ar indica riscul crescut sau scăzut ca fătul să aibă o anomalie, testele diagnostice
(amniocenteza, testul chorionic) folosind celule fetale, pot confirma existenţa anomaliei.
Profilaxia detresiei respiratorii la făt. Este posibilă în cazul unei colaborări esenţiale între medicii
obstetricieni-ginecologi şi neonatologi. În scopul unei profilaxii eficiente se vor administra medicamente
care grăbesc maturizarea plămânilor la făt, diminuând riscul “sindromului detresei respiratorii” (boala
membranelor hialine) la prematuri. În lumina insuficienţei evidenţei eficacităţii şi daunelor potenţiale
asociate cu cursurile multiple de steroizi, Institutul Naţional de Sănătate (2000) recomandă o singură
şedinţă (2 doze, separate la 24 ore înaintea naşterii) de corticosteroizi antenatal pentru fetuşii cu vârsta de
gestaţie 24-34 săptămâni. Tratamentul constă în administrarea Betametazonei 12 mg IM cu interval de
24 ore în 2 prize şi a Dexametazonei 6 mg IM cu interval de 12 ore în 4 prize (I, A 34 ). Datele meta-analizei
arată că profilaxia SDR la făt scade RMN cu 40% (25-52%), mortinatalitatea cu 17% (22-43%),
scade incidenţa SDR cu 40% (37-56%), HIVE cu 71% (39-86%) şi a infecţiei cu 18% (19-43%) [8].
4.2.6. Materiale, echipamente, medicamente necesare în biroul medicului de familie
În cabinetul medicului de familie există următoarele materiale şi echipamente: lavoar cu apă curgătoare
în biroul de lucru; săpun şi şervet; mănuşi sterile sau de unică folosire; mănuşi pentru folosiri
multiple; cântar; antropometru; tonometru; stetoscop obstetrical; fonendoscop; pelvimetru; panglica
centimetrică; bix cu instrumente şi bix cu material steril
În instituţia medicală primară sunt disponibile următoarele materiale şi dezinfectante: sisteme
sterile pentru infuzii i/v; seringi de unică folosinţă (sau în cazul lipsei acestora seringi pentru folosiri
multiple); ace de unică folosinţă (sau în lipsa acestora ace pentru folosiri multiple); alcool chirurgical;
tinctură de iod; verde de briliant; vată; bint; tampoane sterile.
0