Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

Notă:
Indemnizaţiile menţionate periodic vor fi revăzute în dependenţă de modificarea legislaţiei în
vigoare.
10.3. Responsabilităţile gravidei
Evoluţia sarcinii şi rezultatul naşterii sunt în directă dependenţă de comportamentul femeii gravide,
atitudinea ei faţă de sănătatea proprie şi a viitorului copil.
În timpul sarcinii femeia are şi unele responsabilităţi , inclusiv:
• Adresarea oportună la medic în cazul stabilirii unor semne suspecte pentru sarcină ;
• Respectarea recomandărilor medicului de familie şi a medicilor – specialişti în cadrul asistenţei
medicale perinatale, atât la etapa supravegherii de ambulator, cât şi în cadrul maternităţii;
• Să ducă un mod de viaţă sănătos , evitând acţiuni premeditate ce dăunează sănătăţii ei şi influenţează
nefavorabil dezvoltarea fătului;
• Să comunice lucrătorului medical informaţii complete despre bolile suportate şi cele curente,
despre maladiile sale ce prezintă pericol social, pericol pentru evoluţia fiziologică a sarcinii şi
dezvoltarea normală a fătului;
• Participarea conştientă în luarea deciziilor împreună cu medicul curant privitor la conduita
sarcinii;
• Frecventarea claselor de instruire antenatală pentru pregătirea către naştere ;
• Respectarea minuţioasă a regulilor igienei personale şi a regimului alimentar recomandate de
medic;
• Să excludă utilizarea în timpul sarcinii, la naştere şi în perioada postpartum a produselor
farmaceutice şi substanţelor medicamentoase fără prescrierea şi acceptul medicului curant ,
inclusiv a alcoolului şi drogurilor;
• La agravarea stării generale, în special la apariţia semnelor de pericol pentru sănătatea mamei
şi a fătului, să anunţe oportun medicul curant sau serviciul medical de urgenţă;
• Respectarea măsurilor de precauţie în contactele cu alte persoane, despre care cunoaşte că ele
suferă de o boală ce prezintă pericol social;
• Să respecte drepturile şi demnitatea altor pacienţi, precum şi ale personalului medico-sanitar;
• În cazul încălcării de către gravidă a regulilor de tratament şi de comportament în instituţia
medico-sanitară, încălcare ce are drept consecinţă daune morale şi materiale, aceasta poartă
responsabilitate în conformitate cu legislaţia;
bibliografie:
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iunie 1994.
2. Codul Familiei, adoptat la 26 octombrie 2000.
3. Codul Muncii al Republicii Moldova, adoptat la 28 martie 2003.
4. Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994.
5. Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28 martie 2001.
6. Legea Republicii Moldova cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială
nr.185-XV din 24 mai 2001.
7. Legea Republicii Moldova privind minimul de asistenţă medicală gratuită, garantată de stat
nr.267-XIV din 3 februarie 1999.
8. Legea asistenţei sociale nr.547 – XV din 25 decembrie 2003.
9. Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări
sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, etc.
10. Legea nr.263-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului
11. Declaraţia din Barcelona a Drepturilor Mamei şi Nou-născutului, 2001.