Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

5.10. Declanşarea artificială/accelerarea travaliului
Administrarea oxitocinei în timpul travaliului se face destul de frecvent şi este justificată
atunci când este necesară declanşarea sau accelerarea travaliului pentru a evita urmările unei
sarcini prolongate sau travaliului prelungit. Studiul de evaluare a partogramei a arătat că circa 9%
de naşteri necesită accelerare cu oxitocină.
Dar utilizarea oxitocinei fără indicaţii stricte poate, la rândul său, avea consecinţe nefavorabile
care se manifestă prin hiperstimulare uterină şi, prin urmare, dereglarea fluxului feto-placentar
şi hipoxie fetală. A fost observată şi creşterea frecvenţei hiperbilirubinemiei la nou-născut. În
timpul administrării oxitocinei medicul şi moaşa vor supraveghea parturienta cu atenţie sporită
(ascultarea BCF cel puţin o dată la 15 minute) (I, A3,4,5 ).
Dacă se evidenţiază o supradozare şi/sau apar modificări nefavorabile ale BCF, injectarea oxitocinei
trebuie încetată imediat. Pacienta trebuie plasată în decubit lateral stâng, se administrează oxigen
şi tocolitice (beta-mimetice). Un astfel de tratament este de obicei suficient.
Administrarea altor preparate (spasmolitice, glucoză, antiagregante, vitamina C) pentru resuscitarea
intrauterină a fătului nu s-a dovedit a fi eficientă, duce la pierderea timpului preţios
şi nu se recomandă (I, B3,4,5 ).
Dacă dereglările BCF persistă, se va recurge la intervenţie operatorie.
Administrarea oxitocinei nu se va face în caz de:
• contracţii uterine discoordonate;
I, A
• hipoxie intrauterină a fătului incipientă sau progresantă.
Oxitocina se va administra cu mari precauţii în caz de:
2,3,4
• uter cicatrizat;
• făt macrosom;
• sarcină gemelară;
• multiparitate;
• polihidramnios;
5.11. Personalul de asistenţă
II, B 2,3,4
La selectarea şi angajarea personalului pentru lucru în sala de naştere este necesar să se examineze
calităţile lor umane şi aptitudinile comunicative. Este esenţial ca acest personal să aplice metoda mediului
bazat pe familie, să susţină calmul parturientei şi demnitatea ei. Tot personalul implicat în supravegherea
mamei şi a copilului trebuie să aibă cunoştinţe vaste, teoretice şi practice, să posede un spectru larg de
aptitudini, dând dovadă de competenţă profesională pentru a face faţă situaţiilor care necesită moduri
complexe de gândire clinică şi luare a deciziilor. Este absolut necesară prezenţa unui specialist psiholog.
Scopul de bază al activităţii personalului este susţinerea pacientei şi întregii familii pentru a-i
pregăti pentru rolul de părinţi.
5.12. Persoana de suport
Travaliul poate fi o experienţă dificilă pentru femei, în special pentru cele care nasc pentru prima
dată. De aceea, prezenţa unei persoane apropiate în sala de naşteri poate juca un rol important.
Această persoană poate fi tatăl copilului, mama, sora sau o prietenă bună. Femeia va fi sprijinită emoţional
şi se va simţi mai sigură pe forţele proprii, ceea ce va uşura întregul proces, deci în consecinţă
va fi bine şi pentru copil (I, A 2,4,5,7,8 ).
Când mama are dureri, partenerul poate înţelege cel mai bine care sunt necesităţile ei şi să se asigure
că aceste nevoi îi sunt satisfăcute. Dacă mama intră în panică pe măsură ce durerile cresc, partenerul
o poate strânge de mână şi o poate susţine prin cuvinte frumoase şi încurajări.
S-ar putea să petreacă câteva ore aşteptând naşterea copilului. Acest timp poate fi folosit pentru a
ajuta mama să treacă peste stările neplăcute şi dureroase, prin oferirea sprijinului atunci când vrea să