Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

5. 4. Comportamentul viitoarei mame
Comportamentul femeii trebuie să fie activ. Ea va fi încurajată să se deplaseze, să-şi modifice poziţia
corpului la dorinţă (anexa 2).
Decubitul dorsal antrenează o diminuare a forţelor de contracţie şi eventual compresia v.cava inferior,
iar, ca urmare, o dereglare a fluxului feto-placentar şi funcţiei cardiace fetale. De aceea sunt de
preferat diverse variante a poziţiei verticale (în genunchi, pe glezne etc.) sau în decubit lateral stâng
(I, A 2,4,7,8 ).
Aici, o importanţă majoră îi revine persoanei de suport, care aflându-se permanent cu parturienta,
îi va acorda un suport fizic şi moral şi o va încuraja să adopte diferite poziţii.
5. 5. Anestezia la naştere
Durerea, spaima, disconfortul la care este supusă femeia în timpul travaliului pot varia mult în
intensitate în dependenţă de pragul individual al percepţiei durerii şi de gradul de pregătire fizio-psihologică
a acesteia înainte de travaliu. Diminuarea durerii fără a dăuna femeii, fătului şi desfăşurării
naturale a travaliului este unul din scopurile majore în îngrijirea parturientei. Metodele existente de
anestezie medicamentoasă nu sunt lipsite de efecte nedorite, eventual cauzând complicaţii serioase.
Aşa-numitul “standard de aur” - anestezia epidurală - este o procedură complicată şi necesită
medici cu pregătire specială. Cu toate că această metodă este foarte efectivă, ea are şi unele dezavantaje:
devine mai frecventă insuficienţa secundară a forţelor de travaliu şi prelungirea travaliului.
Prin urmare, mai des este nevoie de administrare a oxitocinei şi recurgerea la operaţia cezariană sau
aplicare a forcepsului (I, A 2,4,6,7 ).
Preparatele analgetice şi sedative pot influenţa activitatea contractilă a uterului şi cauza insuficienţa
forţelor de contracţie. Ele trec bariera placentară şi pot acţiona negativ asupra fătului. Unul din
efectele frecvent observate este relaxarea sfincterului anal la făt şi eliminarea meconiului în apele
amniotice.
Este necesar să ştim că există metode alternative de analgezie (nemedicamentoase) care pot fi aplicate
de moaşă, parturientă sau persoana de suport.
Parturientele şi partenerii lor, care au beneficiat de cursuri prenatale, ştiu şă aplice metodele
de relaxare şi diminuare a durerii. Parturienta care se bucură de susţinere psiho-emoţională
permanentă din partea personalului spitalului deosebit de rar necesită anestezie medicamentoasă (I,
A 2,4,7,8 ).
Un avantaj incontestabil al acestor metode este lipsa oricăror efecte adverse.
Există 3 categorii de metode alternative de analgezie la naştere (P. Simkin, 1995):
1. Diminuarea impulsurilor nociceptive în focar:
• aflarea în mişcare a parturientei, modificarea poziţiei corpului (anexa 2, 3, 4);
• presiunea localizată bilaterală în regiunea coapselor (anexa 5, fig.1);
- contrapresiunea;
- masajul bilateral al coapselor sau presiunea dublă;
• presiunea în genunchi.
2. Stimularea alternativă pentru inhibiţia senzaţiei de durere:
• termoterapia (caldă şi rece):
- parturientelor la care durerea şi frica se manifestă prin frisoane şi "pielea găinii", li se recomandă
o baie caldă sau un duş cald. Deosebit de utilă va fi o plapumă călduroasă uşoară;
- aplicaţiile calde în regiunea perineului se folosesc în perioada a doua de naştere;
- aplicaţiile reci se folosesc pentru a diminua senzaţia de durere în spate şi în regiunea sacrală;
- după expulzia fătului se pot aplica pachete cu gheaţă pe perineu.
- Dacă femeia tremură şi are mâinile şi picioarele reci mai utile vor fi aplicaţiile calde.
• calmarea tactilă.