Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

centrul de referinţă pentru a organiza transferarea. Medicul de la centrul perinatologic de nivelul II-III,
după ce a acceptat transferarea, va cere toată informaţia relevantă pentru cazul dat, abia după aceasta
va indica modul în care se va face transferarea.
7.4.2. ruptura prenatală a membranelor înainte de termen
Atunci când se stabileşte ruptura prenatală a membranelor (RPM) înainte de termen la o gravidă
admisă la spitalul la care este înregistrată, este necesar să se verifice încă o dată vârsta de gestaţie, folosindu-se
datele ultimei menstruaţii, informaţia din Carnetul medical prenatal, şi rezultatele examinării
ultrasonore din timpul sarcinii.
Diagnosticul va fi confirmat printr-o examinare în valve. Dacă în timpul examinării colului uterin
se observă o scurgere de lichid din canalul cervical în vagin, acest lichid părând a fi lichid amniotic,
atunci diagnosticul se confirmă. Dacă colul uterin este închis, nu mai este necesară examinarea de
mai departe şi atunci se organizează transferul gravidei din maternitatea de nivelul I la nivelului
II de referire în RPM la 32-37 săptămâni sau la nivelulul III la un termen mai mic de 32 săptămâni,
prin comunicarea cu centrul de referinţă care va primi gravida.
Dacă la o pacientă cu un travaliu prematur la vârsta de gestaţie între 22 şi 36 săptămâni, se rup
membranele, dar cu toate acestea, nu sunt semne de travaliu şi colul este închis, este rezonabil ca la o
astfel de pacientă să fie organizat transferul la un nivel de asistenţă perinatală superior conform
criteriilor de regionalizare, fiind asigurată transportarea înaintea instalării unei stări de prea mare risc
(II B 3,4 ).
Se aplică, conform indicaţiilor, terapie tocolitică, profilaxia distres-sindromului, se administrează
antibiotice.
În situaţii similare, terapia tocolitică se recomandă pe parcursul a 48-72 ore în scopul profilaxiei
distresei respiratorii, apoi remediile tocolitice trebuie suspendate.
Indicarea hormonoterapiei este justificată până la săptămâna a 34-a a gestaţie, dar, totodată,
creşte riscul apariţiei complicaţiilor infecţioase la mamă.
Antibioticele se prescriu gravidelor din grupul de risc cu scopul de a evita complicaţiile infecţioase,
tratamentul fiind bazat pe antibioticogramă.
7.4.3. dereglări hipertensive
Apariţia preeclampsiei acute în timpul sarcinii necesită stabilizarea pacientei, urmată de transferul
rapid, ţinându-se în acelaşi timp cont de posibilitatea convulsiilor materne în timpul transferării, a
unui accident cerebro-vascular, aspiraţiilor conţinutului stomacal în caz de comă şi a diatezei hemoragice
care cauzează numărul scăzut de trombocite (III, C 3,4 ).
În orice caz, instalarea unei preeclampsii severe, care poate fi definită prin presiune arterială
diastolică >110 mm Hg şi/sau presiune arterială sistolică >160 mm Hg, proteinurie >3g/l, cu sau
fără hiperreflexie – toate aceste semne sunt indicii pentru transportare la Centrul perinatal de
nivelul III (IMSP ICŞDOSMşiC).
Dacă starea de preeclampsie e gravă la un termen de sarcina >35 săptămâni, pacienta se internează
într-un centru de nivelul II şi poate rămâne la centrul în cauză fără a fi transferată la un centru terţiar,
dar numai dacă primul dispune de mijloace pentru resuscitare a nou-născutului şi acordare de ajutor
neîntârziat mamei în caz de complicaţii ulterioare. În orice caz, pentru o astfel de pacientă de la centrul
terţiar privind acordarea ajutorului.
Se poate obţine recomandări pe linia AVIa-Sanîn cazul transferării unei paciente cu
preeclampsie severă, înainte de transportare gravida va fi stabilizată (II B 1,2 ).
7.4.4. hemoragiile antepartum
Hemoragiile antepartum pot apărea în I jumătate a sarcinii (până la 22 săptămâni) şi în a II-a
jumătate (după 22 săptămâni). În a II-a jumătate a sarcinii hemoragiile antepartum mai frecvent sunt
cauzate de placenta praevia şi abrupţia placentară. Gravida cu placenta praevia confirmată necesită