Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

Este demonstrat că folosirea corectă a partogramei uşurează substanţial dirijarea naşterii şi
îmbunătăţeşte semnificativ rezultatul naşterii. Ea permite micşorarea incidenţei naşterilor prelungite,
scade procentul utilizării substanţelor contractile, rata operaţiei cezariene la primipare
şi mortalitatea intranatală (I, A 19 ).
Experienţa multor ţări şi informaţiile privind utilizarea partogramei confirmă faptul că ea este un
mijloc simplu de dirijare a procesului de naştere, uşor de folosit, necostisitor, neinvaziv şi, în acelaşi
timp, deosebit de eficient.
5. 7. Alimentaţia şi hidratarea
Obstetrica modernă apreciază ca îndoielnică practica existentă de a nu alimenta parturienta
în timpul travaliului cu scopul evitării regurgitării.
Practica clinică nu a confirmat impactul negativ al alimentaţiei asupra mamei şi fătului.
Abţinerea tradiţională de la alimentaţie este bazată mai mult pe obicei decât pe datele cercetărilor
ştiinţifice. În mai multe ţări este practicată încurajarea parturientei în consumarea lichidului şi produselor
alimentare pentru a recupera energia, a reduce tensionarea emoţională, a evita deshidratarea şi
cetoacidoza. Decizia se va lua în fiecare caz individual. Femeia multipară, de obicei, este internată în
faza activă şi se află în sala de travaliu pe parcursul a 2-5 ore. În acest timp e puţin probabil sa apară
deshidratarea şi cetoacidoza.
Femeia nulipară, ca şi parturientele cu o perioadă preliminară prelungită, adeseori, se află mai
mult timp în salonul de travaliu şi lipsa de alimentaţie/hidratare va fi mai mult dăunătoare decât
favorabilă.
Se recomandă consumul de alimente în porţii mici de lichid sau semilichid la dorinţa femeii. Este
binevenit consumul de sucuri.
5. 8. Supravegherea şi îngrijirea în perioada a II-a a travaliului
Perioada a doua a naşterii începe odată cu dilatarea completă a colului uterin şi se termină
cu expulzia fătului.
Etapele principale ale perioadei a doua a naşterii sunt:
• momentul dilatării complete a colului uterin;
• momentul ruperii pungii amniotice (dacă nu s-a rupt anterior);
• începutul şi caracterul scremetelor;
• apariţia căpşorului;
• degajarea lui;
• degajarea trunchiului.
Dirijarea perioadei a doua a naşterii trebuie efectuată luând în consideraţie următoarele:
a. Unica metodă care poate determina cu precizie începutul perioadei a doua a naşterii este
examenul vaginal efectuat în momentul când colul uterin este complet dilatat. Din aceste considerente
începutul perioadei a doua nu poate fi apreciat precis.
b. Perioada a doua este convenţional divizată în două faze:
a. Faza 1 (pasivă) – de la dilatarea completă a colului uterin până la coborârea parţii prezentate
pe planşeul pelvin
b. Faza 2 (activă) – de la sfârşitul fazei pasive până la naşterea fătului.
c. Istoric, limite arbitrare a duratei perioadei a doua a naşterii (care pot fi incorecte) se considerau:
2 ore pentru primipare şi o oră pentru multipare.
Practici nejustificate, care măresc riscul morbidităţii fetale (acidozei şi traumatismului), a surmenajului
şi a complicaţiilor materne sunt:
1. naşterea în decubit dorsal