Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

Carnetul se va păstra la domiciliul femeii, el conţine informaţia despre evoluţia sarcinii, a naşterii
şi perioadei de lăuzie, alăptarea la sân. Starea femeii pe parcursul sarcinii va fi prezentată în
formă de gravidogramă, ceea ce face să se evidenţieze abaterile de la mersul normal al sarcinii şi va
contribui la depistarea la timp a devierilor de la normal, referirea pentru consultare şi prescrierea unui
tratament adecvat cât mai repede posibil. În cazul spitalizării femeii, pe parcursul sarcinii în Carnet
se va introduce informaţia referitor la tratamentul în staţionar. Carnetul va fi completat de medicul de
familie / obstetrician-ginecolog, se va păstra la femeie şi va fi prezentat la maternitate la naştere. Pe
lângă Formularul 113/e medicul de familie va completa şi Formularul 111/e “Fişa personală a gravidei
şi lăuzei” care se păstrează în instituţia medicală.
Există dovezi care confirmă faptul că încredinţarea Carnetului medical perinatal femeii sporeşte
procesul de comunicare şi gradul de încredere, femeile sunt mult mai informate şi responsabile de
propria sănătate.
Gravidograma este reprezentarea grafică a creşterii intrauterine a fătului şi evoluţiei sarcinii [27].
Ea are trei componente:
1. Dinamica bătăilor cordului fetal şi a tensiunii arteriale (mmHg)
2. Evoluţia sarcinii în conformitate cu înălţimea fundului uterin (cm)
3. Dinamica adaosului ponderal pe parcursul sarcinii (kg).
Tensiunea arterială va fi determinată la fiecare vizită (I, A 1 ) şi va fi înregistrată pe gravidogramă
(Figura 1).
Pe gravidogramă este evidenţiat intervalul TA normale 130/90 mmHg. (OMS 140/90 mmHg). Se va
aprecia ca hipertensiune arterială dacă TA va fi egală sau mai mare de 140/90 mmHg (IV, C 1 ). La o
creştere mai mare de 130/90 mmHg măsurarea se va repeta peste 6 ore. În caz dacă TA rămâne ridicată se
stabileşte diagnosticul de hipertensiune arterială. Dacă această hipertensiune se asociază cu proteinurie
cu sau fară edeme se pune diagnosticul de preeclampsie şi gravida trebuie internată în spital.
Valorile TA apreciate de medic sau de moaşă în cadrul clinicelor antenatale sunt, de obicei, mai
mari decât cele reale („hipertensiunea halatului alb”). În asemenea cazuri e recomandată măsurarea
repetată a TA peste 6 ore sau la domiciliu.
Tulburările hipertensive în sarcină cuprind cel puţin două forme distincte şi anume: a) hipertensiunea
indusă de sarcină, în asociere cu proteinuria ea reprezintă o etapă evolutivă severă a bolii şi se
numeşte preeclampsie şi b) hipertensiunea preexistentă, nelegată, dar coincidentă, cu sarcina, poate fi
depistată pentru prima dată în timpul sarcinii, dar nu regresează după naştere.
Hipotonia arterială necesită o evaluare atentă, uneori cu atragerea altor medici specialişti şi
realizarea de măsuri profilactice şi curative.
Fig.1. Înregistrarea tensiunii arteriale
Bătăile cordilui fetal (V, D 1 ) vor fi numărate şi înregistrate de la vizita a treia (22-24 săpt.) ceea
ce va permite aprecierea individuală a creşterii fătului (Figura 2). Limitele normale ale BCF sunt 120-
160 bătăi/minut. Criteriile pentru „suferinţa fetală” sunt date de frecvenţa cardiacă fetală peste 160 sau
sub 100 – 120 bătăi/minut, bătăi neregulate sau monotone. De fapt auscultarea determină e viu sau
nu fătul. Suspiciul unei suferinţe fetale propune medicului de familie consultul medicului specialist
obstetrician, care la necesitate poate recomanda monitorizarea electronică a activităţii cardiace fetale,
efectuată cu ajutorul explorării Doppler sau prin intermediul cardiotocografiei (IV, C 15 ).