Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

Creşterea fetală în al doilea şi al treilea trimestre va fi determinată prin examenul ultrasonor repetat.
Creşterea fetală diferă puţin în sarcinile duble de aceea pot fi folosite tabele specifice pentru gemeni
pentru a determina creşterea fetală. Până la 32-35 săptămâni de gestaţie creşterea fetală în sarcina
monofetală şi multiplă este aproximativ similară. Ulterior rata creşterii fetale este puţin mai redusă, cu
toate că aceasta nu are semnificaţie clinică.
Este importantă identificarea exactă şi la timp a discordanţei de creştere deoarece ea stă la baza
complicaţiilor transfuziei feto-fetale şi a retardului de creştere intrauterin (RDIU) a fătului geamăn
mai mic. Discordanţa veridică este un indice al riscului crescut de RDIU, morbiditate şi mortalitate a
fătului geamăn mai mic.
În caz de sarcină multiplă nu se recomandă spitalizarea de rutină pentru respectarea regimului
de pat. Totodată, nu există dovezi suficiente pentru argumentarea limitării activităţii sau întreruperea
lucrului femeii gravide în sarcina dublă (III, C 1 ).
Majoritatea studiilor clinice controlate nu au reuşit să demonstreze vre-un beneficiu al terapiei
tocolitice profilactice în prevenirea sarcinii premature în caz de sarcină dublă (II, B 1 ).
Există suficiente dovezi că modificările cervicale premature determinate de examenul digital prezic
naşterea prematură în sarcinile duble (II, B 1 ). De asemenea, există suficiente dovezi că măsurarea ultrasonografică
transvaginală a lungimii colului uterin prezice naşterea prematură la gemeni (I, A 1 ).
La moment există suficiente dovezi că prezenţa fibronectinei fetale cervicovaginale în sarcina dublă
prezice naşterea prematură. Dar, totodată, nu sunt studii intervenţionale disponibile care ar include
screening-ul fibronectinei fetale în cadrul managementului prenatal de rutină a sarcinii duble.
naşterea prematură
Femeile cu risc crescut pentru naştere prematură pot fi identificate cu ajutorul diferitor factori
de risc obţinuţi din anamneza obstetricală (IV,C 3,6,8 ).
Anamneza obstetricală a pacienţilor poate aduce date referitoare la riscurile pentru naştere prematură.
Factorii de risc sunt după cum urmează:
• Vârsta mică a mamei – mai puţin de 16 ani
• Păturile socioeconomice vulnerabile
• Indice redus al masei corporale – mai mic de 19,0
• Tabagismul
• Naştere prematură în antecedente
• Sarcina multiplă
• Incompetenţa cervicală
• Malformaţii uterine
• Ruperea prematură a membranelor
• Complicaţii obstetricale, inclusiv hipertensiunea în sarcină, hemoragii antepartum, infecţia,
polihidramnios, anomalii fetale.
Totuşi, mai mult de 50% dintre femei care nasc prematur, nu au factori de risc cunoscuţi. Examenele
vaginale pentru stabilirea statutului colului şi vizualizarea ultrasonografică a lungimii colului a
fost sugerată a fi utilă în prezicerea naşterii premature.
Prevenirea naşterii premature
Asistenţa antenatală de calitate este importantă în prevenirea naşterii premature. Consiliere
pentru repaos la pat şi evitarea contactului sexual trebuie oferită pacientelor cu risc înalt. La anumite
paciente cerclajul profilactic a colului şi tratamentul cu antibiotice a femeilor cu vaginoză
bacteriană poate fi asociată cu o reducere a naşterii premature (IV,C 3,6,8 ).
consilierea antenatală
Asistenţa antenatală de calitate este importantă şi poate ajuta la depistarea unor factori materni
şi fetali care ar putea duce la naşterea prematură. Un pacient cu factori de risc poate fi sfătuit asupra