Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

educe transmiterea virusului HIV rezultă în dezvoltarea mutaţiilor rezistente, ceea ce duce la eficacitatea
tratamentului în timp (III, C 26 ).
Cea mai bună metodă de protecţie împotriva virusului HIV este folosirea prezervativului la fiecare
contact sexual, evitarea relaţiilor sexuale cu persoane întâmplătoare, evitarea folosirii seringilor
nesterile.
sifilisul
Sifilisul este o maladie sexuală transmisibilă care evolează în trei stadii.
În timpul primelor 3-5 săptămâni după contactul sexual cu un bolnav infectat, apare o plagă tare,
nedureroasă (şancru tare) pe organele genitale. În cazuri rare şancrul apare pe limbă, buze, piept, anus.
Mai târziu, peste două-trei săptămâni, apar simptomele gripei: febră, ganglioni măriţi, inapetenţă, indispoziţie,
erupţii pe corp (în regiunea pieptului şi a coastelor, progresând pe spate, burtă şi faţă) care
persistă aproximativ şase săptămâni.
Diagnosticul se stabileşte cu ajutorul analizei microscopice de pe suprafaţa şancrului sau a analizei
sângelui. Screening-ul sifilisului trebuie oferit fiecărei femei gravide la etapa timpurie a îngrijirilor
antenatale deoarece tratamentul sifilisului este benefic pentru mamă şi făt (II, B 26 ).
Femeile care sunt bolnave de sifilis şi care nu au urmat tratamentul respectiv pot infecta intrauterin
copilul. Când sifilisul nu este tratat, el poate ataca inima, creierul şi ficatul. La femeile gravide cu sifilis
precoce netratat 70-100% din copii vor fi infectaţi şi 1/3 – mortnăscuţi (III, C 26 ). Transmiterea
infecţiei de la mamă la făt în timpul sarcinii este asociată cu deces neonatal, sifilis congenital, mortinatalitate
şi naştere prematură.
Administrarea parenterală a penicilinei previne efectiv transmiterea maladiei de la mamă la
făt, totuşi nu există suficiente evidenţe pentru a determina regimul optimal de tratament (I, A 26 ).
Tratamentul cu eritromicină a femeilor gravide s-a arătat a fi nu întotdeauna efectiv (III, C 26 ).
Se recomandă folosirea prezervativului la fiecare contact sexual şi evitarea realaţiilor sexuale cu
persoanele necunoscute.
Gonoreea
Gonoreea este o boală infecţioasă bacteriană ale cărei simptome încep de la 2 la 21 zile după contactul
sexual cu un partener infectat. Agentul patogen, gonococul, poate pătrunde în organism în timpul
sexului anal, oral şi vaginal.
Femeile infectate cu gonoree nu au de cele mai multe ori acuze. Se pot constata: a) eliminări gălbui
sau verzui din vagin; b) prurit sau durere în timpul urinării; c) dureri în timpul menstruaţiei, perturbarea
ciclului menstrual; d) dureri în partea de jos a abdomenului; e) eliminări din anus (în cazul sexului
anal); f) dureri în gât (în cazul infectării pe cale orală).
Dacă boala nu este vindecată la timp, procesul inflamator se extinde asupra ovarului şi a trompei
uterine, ceea ce provoacă sterilitatea. Gonoreea se transmite pruncului în timpul naşterii şi poate cauza
conjuctivita gonococică, care dacă nu este tratată duce la orbirea nou-născutului. Contaminarea
copilului este posibilă la naştere de la o mamă bolnavă de gonoree sau de la obiecte de îngrijire, de la
lenjeria comună etc.
La persoanele adulte şi la copii, gonoreea poate contamina conjunctiva ochiului, în acest caz, apare
o puternică inflamaţie însoţită de eliminări abundente (conjunctivită blenoreică).
La bărbaţi simptomele gonoreei apar, de regulă, a doua sau a patra zi după contactul sexual cu
partenerul infectat. Se constată: a) eliminări din penis de culoarea laptelui; b) mâncărime sau durere în
timpul urinării.
Dacă boala nu se tratează la timp, în procesul inflamator este implicată prostata şi survine sterilitatea.
Se poate constata meningita sau endocardita, cauzate de gonococ.
Se ia frotiu sau însămânţări ale eliminărilor din organele afectate. Se foloseşte prezervativul în
timpul fiecărui contact sexual. Se evită întotdeauna relaţiile sexuale cu un bolnav de gonoree sau cu o
persoană care nu a terminat cura de tratament.