Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

0
CAPITOLUL 5
naşterea FiZiologică: ÎngriJirea şi conduita.
perioada intrapartum şi lăuZie
5. 1. Consideraţii generale
Dispoziţia psiho-emoţională pozitivă pe parcursul sarcinii devine deosebit de importantă în timpul
naşterii. Este foarte important să fim conştienţi de faptul că naşterea este cel mai fericit eveniment
din viaţa femeii şi a întregii familii. Acest leitmotiv trebuie să persiste de la momentul internării
în maternitate şi până la naşterea propriu-zisă.
Asistenţa medicală intrapartum trebuie să fie axată pe familie pentru a satisface necesităţile
mamei, copilului şi a întregii familii nu numai în ce priveşte aspectele fiziologice ale naşterii, ci
şi cele intelectuale şi emoţionale. Femeia trebuie neapărat să participe la luarea deciziilor în privinţa
oricărei intervenţii pe parcursul naşterii.
Trebuie să facem tot posibilul ca parturienta să nu rămână singură, fără supraveghere şi susţinere
cu frica şi durerea ei.
Emoţiile femeii în timpul travaliului vorbesc despre necesitatea stringentă a parturientei de a simţi,
de a avea lângă ea o persoană apropiată care o va încuraja şi îi va acorda un suport fizic şi moral.
Susţinerea psiho-emoţională permanentă a parturientei favorizează diminuarea durerii în timpul
contracţiei uterine, o reducere a anomaliilor forţelor de travaliu şi frecvenţei utilizării remediilor
uterotonice şi analgetice, contribuie la diminuarea ratei de travaliu prelungit şi ratei intervenţiilor
chirurgicale.
Persoana de suport trebuie să fie destul de instruită privitor la procesul travaliului şi să-şi asume
funcţia de coordonator între personalul medical, parturientă şi membrii familiei acesteia, inspirându-le
încrederea şi siguranţa într-un final fericit.
Luând în consideraţie avantajele evidente şi lipsa oricărui risc legat de prezenţa persoanelor
pentru suportul parturientei, este necesar de a depune tot efortul pentru ca parturienta să fie încurajată
nu numai de rudele apropiate, ci şi de personalul medical special antrenat (I, A 2,4,8 ).
Este de dorit să evităm intervenţiile ne- justificate, adeseori neplăcute femeii. Conduita naşterilor
fiziologice, în majoritatea cazurilor, constă în supravegherea minuţioasă fără a transforma
acest proces natural fiziologic într-un procedeu medical (noţiunea de “demedicalizare şi umanizare
a naşterii”) (I, A 2,4,8 ).
În cazul când riscul travaliului este mic, nu trebuie să intervenim în evoluţia naturală a travaliului,
cu excepţia acelor situaţii când eficacitatea şi necesitatea unei intervenţii este evidentă (cum ar fi amniotomia
în caz când punga amniotică este plată) (I, A 2,4,8 ).
5. 2. Fiziologia travaliului
Naşterea este un act natural fiziologic prin care fătul şi placenta sunt expulzaţi pe căile naturale de
forţele de travaliu care survin la sfârşitul gestaţiei, de regulă la termenul de 39-40 săptămâni (eventual
la 37-42 săptămâni, OMS).
Totalitatea fenomenelor fiziologice, mecanice şi plastice în sistemul mamă-placentă-făt, ce determină
declanşarea travaliului, se reglează printr-un sistem complex care include sistemul nervos central,
glanda tiroidă, suprarenalele, ovarele, complexul feto-placentar şi uterul.
Modificările de o mare complexitate locală, vegetative şi endocrine antrenează o stare specifică a
organismului femeii gravide, ceea ce se manifestă prin semne precursorii (preliminare) naşterii:
1. Coborârea fundului uterin cu respiraţia uşurată.
2. Partea prezentată descinde la întrarea în bazin la multipare şi se fixează la întrare în bazin la
primipare ceea ce permite o angajare corectă.