Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

CAPITOLUL 8
aSiStenţa În caZ de Situaţii particulare
(pierdere şi durere)
1. Consideraţii generale
În fiecare an în republica Moldova un număr semnificativ de nou-născuţi nu supravieţuiesc, îndeosebi
cei cu vârsta mică de gestaţie[8].
Acordarea unui mediu de îngrijire şi suport, strategiile ce fac posibil de a accepta realitatea de deces
perinatal de către mamă şi familie, constituie acum parte din standardele de nursing şi suport social
în majoritatea ţărilor dezvoltate [2].
Susţinerea familiilor atunci când suferă o pierdere şi au o durere este o parte integrală a maternităţilor
orientate spre familii şi îngrijirea nou-născutului. De aceea mamele şi familiile necesită un sistem
de ajutor în caz de pierdere, pe tot parcursul concediului de maternitate. Părinţii pătimaşi niciodată
nu uită înţelegerea (compătimirea), respectul, căldura sinceră primită de la persoanele specializate,
ce poate deveni o amintire la fel de importantă ca şi oricare altă amintire despre sarcina pierdută sau
despre viaţa scurtă a copilului lor [2].
Prin definiţie, pierderea este întregul proces rezultând în urma unui deces a persoanei iubite.
Pierderea perinatală este asociată cu moartea intranatală şi naşterea unui copil mort. Pierderea şi
prin urmare suferinţa, pot apărea în cazul naşterii unui copil înainte de termen, unui copil ce a suferit
complicaţii sau a unui copil cu anomalii congenitale. Suferinţa se referă la procesul de reacţii
psihologice, de comportament, sociale, fizice la o pierdere [3, 4]. Suferinţa apare de asemenea şi în
cazul familiilor ce-şi dau copilul spre adopţie.
Impactul emoţional ca rezultat al unei pierderi perinatale afectează părinţii, familia, prietenii şi instituţiile
ce acordă asistenţă medicală femeii şi copilului. Deseori părinţii şi familiile respective nu au suferit
pierderi în familie şi nu le este cunoscută suferinţa în urma unei asemenea pierderi. Mai mult, pentru
multe societăţi moartea înainte de naştere nu este un eveniment important, pentru ei moartea perinatală
este un eveniment mai puţin important decât moartea unui copil mai mare sau a unui adult [1, 3].
Fiecare părinte suferă în mod diferit. Concordant cu principiile asistenţei axate pe familii, rolul instituţiilor
medicale este de a susţine părinţii şi familiile ce suferă şi de a le oferi posibilitatea de a urma
ritualuri care sunt importante pentru ei. Familiile trebuie să primească informaţie completă şi exactă
despre posibilităţile şi alegerea pe care o pot face. Practicile instituţionale, protocoalele şi sistemele de
convingere pot fi de ajutor, de nici un ajutor sau pozitiv dureroase pentru familii în momentul când ei
au cea mai mare nevoie de înţelegere, compasiune şi capacitatea de a-şi controla sentimentele în acel
moment din viaţa lor [5,6,7].
Asistenţa în caz de situaţii particulare (pierdere şi durere) trebuie să se bazeze pe următoarele
principii:
1. Oferiţi servicii interdisciplinare familiilor care au suferit o pierdere cu implicarea consilierilor
spirituali, asistenţilor sociali, asistentelor medicale/moaşelor (din spital sau comunitate),
moaşelor, medicilor, psihologilor şi ale părinţilor ce au suferit pierderi asemănătoare. Dacă
este necesar, pot fi implicaţi şi alţii, ca de exemplu reprezentanţii serviciilor funerare, reprezentanţii
unităţilor de medici legişti.
2. Respectaţi drepturile Copilului:
• De a fi recunoscut după nume şi sex
• De a fi tratat cu respect şi demnitate
• De a fi împreună cu familia ce suferă în orice moment posibil
• De a fi recunoscut ca persoană ce a trăit şi a murit
• De a fi pomenit cu memento-urile specifice (urmă de picior, amprente, fotografii, haine,
banda cu nume, fotografii de la examenul cu ultrasunet)