Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

• contactul mamei şi copilului “piele la piele” prin plasarea lui pe abdomenul mamei pentru prevenirea
hipotermiei şi pentru crearea emoţiilor pozitive a mamei;
• alăptarea precoce la sân în sala de naştere: reflexul sugerii apare, de regulă, timp de 20 - 60 minute
după naştere,
• toaleta primară a nou-născutului (vezi capitolul 6);
• profilaxia oftalmo-blenoreei cu ung. de tetraciclină de 1% la 1 oră după naştere;
• aflarea copilului împreună cu mama 24 din 24 ore (roomingin-ul). Acest fapt contribuie la:
- profilaxia hemoragiei uterine;
- stimularea lactaţiei;
- preluarea anticorpilor materni;
- crearea unui confort psiho-emoţional.
Aşadar naşterea fiziologică nu necesită alocări financiare considerabile şi poate fi condusă în maternitate
atât de medic, cât şi de moaşă.
5. 9. Supravegherea şi conduita în perioada de delivrenţă
Conduita parturientei în această perioadă poate să fie fiziologică sau activă.
Prin conduita fiziologică se subînţelege:
• evitarea administrării preparatelor contractile;
• aplicarea precoce a nou-născutului la sân;
• evaluarea cantităţii sângelui pierdut (norma – sub 400 ml; OMS – sub 500 ml);
• evaluarea stării generale a parturientei (culoarea tegumentelor, Ps, TA, etc.);
• aşteptarea apariţiei semnelor de decolare a placentei timp de 30 minute, dacă cantitatea sângelui
pierdut nu depăşeşte limitele fiziologice;
• placenta se decolează şi se degajează de sine stătător datorită contractibilităţii uterine.
Prin conduita activă se subînţelege:
• timp de 1 minut de la naşterea copilului se palpează abdomenul pentru ca medicul/moaşa să se
convingă că nu mai este încă un făt;
• introducerea imediată după naştere a 10 UI de oxitocină intramuscular;
• pensarea cordonului ombilical cât mai aproape de perineu. Ţinerea pensei cu o mână;
• aplicarea mânii a doua deasupra simfizei pubiene şi menţinerea uterului pentru prevenirea inversiei
uterine;
• întinderea uşoară a cordonului ombilical şi aşteptarea unei contracţii uterine puternice (timp de
2-3 minute);
• la apariţia contracţiei femeia este rugată să se screamă. Atent şi fin medicul trage către sine de
cordon simultan cu deplasarea uterului în partea opusă, mai sus de simfiza pubiană;
• tragerea atentă şi fină (tracţiunea de control!) de cordon pentru terminarea naşterii;
• după expulzia placentei ea se ţine cu ambele mâini, se roteşte atent, până se va suci şi degaja împreună
cu membranele;
• examinarea atentă a placentei şi membranelor pentru verificarea integrităţii lor;
• efectuarea masajului fundului uterin extern;
• palparea fundul uterin la fiecare 15 minute în primele 2 ore ale lăuziei.
Este demonstrat că conduita activă a perioadei a III-a a naşterii micşorează substanţial durata perioadei
de delivrenţă, incidenţa hemoragiilor mai mari de 500 şi de 1000 ml, volumul total al pierderii
sanguine. Conduita activă reduce numărul de femei cu anemie postpartum, necesitatea în transfuzia
de sânge şi administrarea terapeutică a uterotonicelor. Dezavantaje ale conduitei active sunt incidenţa
mărită a greţii, vomei şi hipertensiunii arteriale (în special la utilizarea ergometrinei).
Luând în consideraţie avantajele evidente ale acestei metode, FIGO (Federaţia Internaţională a
Obstetricienilor şi Ginecologilor), ICM (Confederaţia Mondială a Moaşelor) şi OMS recomandă
oferirea conduitei active tuturor femeilor după naştere. Femeia trebuie informată despre avantajele
şi dezavantajele fiecărei metode de conduită a perioadei a III-a şi implicată în luarea deciziei.