Download - Centrul de Cercetare si Dezvoltare Sociala

dici, au un caracter structural, făcând parte din modul de-a fi al sistemului, ele
fiind întreținute de mulți dintre reprezentanții ambelor părți, în joc fiind aruncate
chiar și argumente cu caracter „de legendă‖, fără acoperire în realitate: I.N., f.,
Tulcea: Sau noi suntem plătiţi, spre exemplu cu sporul de noapte. Sporul de noapte
se dă în momentul în care lucrezi 3 nopţi, iar pentru ce depăşeşte, nu eşti plătit.
Banii ăia sunt. La medici, fiecare gardă este plătită şi neimpozabilă, pe când la
noi nu.
Tensiunile sunt bazate pe diferența de studii, care blochează uneori comunicarea
(A.C., f., Brăila: Exista o lipsă de comunicare și de colaborare, ceea ce ne
deosebește de Occident. Pe scara ierarhică ne desparte o "bibliotecă" (asta e
vorba doctorilor). Concediul se programează, ne înțelegem între noi) și diferenţe
de atribuții profesionale. La acestea se adaugă, în mod evident, diferențele de status
social. Din partea asistenților medicali sunt numeroase reclamațiile privitoare
la transferul de atribuții din partea medicilor către asistenți: L.L., f., Galați: Deși o
parte din munca medicului o face asistentul; D.A., f., Galați: Cred că 80%; G.A.,
f., Galați: Dar în caz de culpă medicală, el nu a zis, el nu a făcut. De asemenea,
sunt numeroase nemulțumirile față de lipsa recunoașterii competențelor asistenților:
R.Z., f., Buzău: Da, există medici care consideră că suntem simpli executanți,
lucru care nouă nu ne convine și demonstrăm cu vârf și îndesat. Dacă vii cu o
propunere, consideră că ți-ai depășit atribuțiunea. Și felul în care ni se vorbește,
sunt medici care ar spăla cu noi pe jos dacă ar putea. Totodată, relația de colaborare
nu este întotdeauna așezată pe cadre deontologice, conducând uneori la situații
dilematice: B.L., f., Brăila: Dacă îl deranjezi, eşti proastă şi nu te descurci,
dacă nu îl chemi, de ce nu l-ai chemat. La acest capitol al discuţiilor, angajaţii din
sistem – în special asistenţii medicali –, din nevoia de a le fi recunoscute meritele,
au adus la suprafaţă o anomalie din sistemul sanitar românesc: faptul că preiau din
atribuţiile medicului și că fac munca acestuia – iar rezultatul (acest transfer al sarcinilor)
nici măcar nu le este recunoscut. Problema atinsă a fost tratată în comparaţie
cu modul de funcţionare a sistemelor de sănătate occidentale, unde responsabilităţile
sunt clar formulate. C.R.M., f., Galați: Ideal ar fi ca medicii să-şi facă
treaba lor, iar noi să ne facem treaba noastră, dar nu se întâmplă aşa, preluăm
foarte multe din atribuţiile medicului şi atunci suntem prea aglomerate. N.N., f.,
Constanța: Noi am permis treaba asta, dacă ne-am uni toate să facem doar ce ține
de atribuțiile noastre, atunci nu s-ar mai ajunge la situații din astea. Unde pun
parafa, ei trebuie să scrie, nu noi. Ei au impresia că tot ce facem noi pentru ei așa
trebuie făcut, nu mai știu ce au ei de făcut și ce avem noi.
117