Download - Centrul de Cercetare si Dezvoltare Sociala

narea deficitară, în lipsa unui control riguros cu privire la cheltuirea banilor, investiţii
nejustificate şi ineficiente (de ex. aparatură care zace în ambalaj, nedesfăcută
de ani de zile). O constatare pe care au adus-o angajaţii la suprafaţă, în repetate
rânduri, a fost că asistăm în acest context, la scăderea calităţii serviciilor medicale.
Alocarea resurselor conform actualului sistem, în principiu în funcţie de
numărul de pacienţi, a condus în mod paradoxal la pierderea din vedere a pacientului
însuşi: A.T., f., Galați: Şi am ajuns mai mult să scriem decât să ne ocupăm
de pacienţi... important e ca raportările să iasă... pacientul e pe ultimul plan.
A.M., f., Galați: Nu mai e calitate, e cantitate. Avem indicatori de raportat. N-am
internat 100 de pacienţi luna aceasta, ce ne facem? Efectul imediat al acestei crize
datorate subfinanţării sistemului sanitar este practica listei pe care pacientul o
primeşte de la personal, listă pe care este trecut tot ceea ce bolnavul trebuie să-şi
cumpere pentru realizarea tratamentului. Această practică a spitalelor româneşti
creează o mare tensiune ce apasă asupra salariaților, aducând un plus semnificativ
de stres.
Ca să măsurăm în ce grad poate fi diminuat acest stres, am intervenit cu
întrebarea dacă unitatea ar trebui să anunţe (afişeze) că nu are resurse financiare,
motiv pentru care pacienţii trebuie să-şi cumpere singuri materialele necesare,
medicamentele. Din discuţii, chiar dacă a reieşit faptul că ar fi normal să se procedeze
astfel, totuşi este imposibil, deoarece este ilegal. Şi atunci, cum s-a generalizat
o astfel de practică ilegală la unităţi şi în judeţe diferite, fără legătură între ele?
Întrebarea este retorică, dar ea defineşte criza profundă a sistemului sanitar românesc,
în cadrul căruia funcţionează şi cinismul birocratic de felul următor: M.D.,
f., Tulcea: Mai avem o doamnă de la DSP care vine în control și ne spune că dacă
nu avem medicamente, să nu le prescriem, să îi lăsăm să moară, este părerea
dumneaei. Dar noi nu putem face așa ceva, iar dacă doamna ar avea un accident,
nu cred că i-ar conveni să nu fie tratată, pentru că și o branulă constă bani.
Numeroase sunt și cazurile în care subiecții reclamă lipsa de materiale:
B.L., f., Galați: Astea știți cum apar? La două-trei zile pe lună, după care, la volumul
de muncă ce este, se consumă foarte repede. Speli mănușile, le folosești
toată ziua și tot cu aceleași mănuși mai faci și altceva; G.A., f., Galați: Nu ne dau
nimic, mergem la second hand și ne cumpărăm bluze, absolut tot ce ține de echipament;
D.A., f., Galați: Dero, cu un prosop se șterg 100 de oameni. La un moment
dat ajungi să te ștergi de tine și apoi costumul merge acasă la spălat.
Lipsa medicamentelor afectează relația personalului cu pacienții și modifică
uneori atitudinea pacienților față de propria stare de sănătate: I.R., f., Brăila:
Am avut perioade când spitalul nu avea nici medicamente, medicii le recoman-
94