Download - Centrul de Cercetare si Dezvoltare Sociala

spitalelor prin trecerea de la ierarhia rigidă și bazată pe criterii de ascensiune informale
la un sistem de colaborare și competitivitate, dublat de o mai bună comunicare
între manager și personal și pe participarea salariaților la luarea deciziilor.
- Deficitul de pregătire al noilor veniți reclamă reformarea sistemului de
formare inițială, mai ales în cazul profesiilor medicale, componentele esențiale ale
noului sistem ce ar trebui instituit fiind următoarele: o mai bună pregătire practică,
evaluarea obiectivă a cunoștințelor. Având în vedere numărul mare de cazuri în
care absolvenții recurg la voluntariat pentru a-și crește șansele de angajare este
recomandată prinderea voluntariatului, ca formă de pregătire profesională și adaptare
la specificul unui loc de muncă, într-o structură formală, recunoscută, și supravegheată
de către organismele profesionale, în condiţiile în care numărul persoanelor
care-și exercită profesia în această formă este tot mai mare.
- Desele reforme administrative generează o stare de incertitudine privind
viitorul locurilor de muncă, accentuând stresul salariaților. Cumularea mai multor
factori de stres profesional, dublată de insatisfacția privind veniturile realizate
contribuie la conturarea factorilor de tip pull ce influențează migrația. Totodată,
stresul profesional conduce atât la creșterea riscului de morbiditate cât și la o scădere
a calității serviciilor acordate pacienților.
- Sistemul de numiri politice a managerilor de spitale dublat de cutumele
sectorului sanitar întreține mecanismul „șpăgii la angajare‖, diluând cu fiecare
salariat angajat după aceste criterii nivelul de competență din sectorul sanitar și,
implicit scăzând calitatea serviciilor medicale prestate. În condițiile în care deja
asistăm la un deficit al transferului de experiență datorită migrației situația este cu
atât mai gravă.
- Fenomenul migrației nu este grav atât prin deficitul de personal subsecvent,
care în fapt a fost accentuat și de o politică de personal inadecvată la nivel
național, cât mai ales prin deficitul de competență pe care-l aduce cu sine. Chiar
dacă numărul mare de forme de pregătire a personalului medical (mai ales în cazul
asistenților medicali) și proliferarea aproape fără control a școlilor care pregătesc
absolvenți în domeniu pot conduce, în principiu, la înlocuirea celor care pleacă, se
instaurează un deficit de competență atât datorită standardelor de pregătire în domeniu
foarte scăzute în cea mai mare parte a cazurilor cât și incapacității unităților
sanitare de a absorbi și pregăti în mod adecvat la locul de muncă un val mare de
absolvenți care ar fi chemați să-i înlocuiască pe cei plecați. În ruptura creată pe
această cale nu se mai reușește un transfer de experiență adecvat pierzându-se
187