Download - Centrul de Cercetare si Dezvoltare Sociala

detergent, nu avem nimic. Bani nu sunt, dar trebuie să ne continuăm activitatea şi
atunci trebuie să cumpărăm de toate.
Lipsa materialelor și a medicamentelor este percepută drept o degradare a
condițiilor de muncă (G.G., f., Vrancea: E o situație penibilă să îi ceri pacientului
ser fiziologic, seringă, glucoză; S.C., f., Galați: Ți se rupe sufletul când îi vezi pe
cei care nu au deloc....), acestea stricând totodată relațiile cu pacienții; agresiunile
din partea pacienților înrăutățesc și ele condițiile de muncă. Personalul nu poate
refuza tratarea acestora pe motiv de lipsuri materiale, fiind nevoit să se descurce.
În cazul lipsei medicamentelor lucrurile stau altfel, fiind nevoiți uneori chiar să
lase pacienții fără tratament. Lipsurile antrenează totodată reale suferințe pentru
majoritatea salariaților (B.L., f., Brăila: Prima și cea mai mare dificultate este cea
materială, clar, fără discuții. Problema este cea financiară, şi sistemul suferă rău
de tot. Este îngrozitor să-ţi vină pacientul bolnav şi tu să nu ai cu ce să îi faci o
injecţie. Să ajungi ca asistent după 30 de ani să nu ai seringă să îi faci pacientului
o injecţie sau să nu ai mănuşi, să îţi aduci de acasă mănuşile de la vopseaua
de păr pe care nu le-ai folosit. Măcar să ne protejăm. Este îngrozitor de greu, este
frustrant, înnebuneşti să rogi mereu pacienţii să cumpere biberon, seringă, tot;
B.L., f., Brăila: Este o realitate, iar pacientul se uită cu suspiciune când îi ceri
toate astea şi nu te crede, pentru că aşteaptă să le primească), crescând totodată
riscurile profesionale. Măsurile de protecție a muncii au, în cea mai mare parte din
cazuri, un caracter formal (B.M., f., Tulcea: Avem lunar niște caiete de protecția
muncii pe care trebuie să le semnăm. La un moment dat, am refuzat să semnez
pentru că nu îmi asigura mănuşi. La noi mănuşa e prima protecţie; după ce că
halate ne cumpărăm noi, uniformele le-am cumpărat noi, ne-am cumpărat şi
romplast sau alcool că nu este…).
Starea de insatisfacţie pe care o trăiesc cei ce intră în contact cu pacienţii
cărora le pretind să cumpere materialele sanitare şi medicamentele este puternic
resimţită de angajaţi, creează stres la locul de muncă şi relaţii tensionate: I.A., f.,
Constanța: Bolnavul primeşte o listă în braţe. Vin bătrâni cu pensie mică şi noi
impunem să cumpere medicamente scumpe. V.I., f., Constanța: Dar noi suntem
puse în situaţia de a suci vorba, de a învârti, pentru că acel bon, acea reţetă, trebuie
semnată de mai multe persoane, şefi de secţie, medic, e un adevărat circuit.
Şi fiecare se dă la o parte. Iar noi trebuie să ne învârtim, să le spunem că nu
avem, că trebuie urmat tratamentul. Spunem: uite, asta mamaie, dacă ai bani să-ţi
cumperi, îţi cumperi, dacă domnule ai bani să-ţi cumperi, îţi cumperi, ăsta e tratamentul
recomandat de medic. L.G., f., Vrancea: Recomandat de medic, dar medicul
nu merge niciodată să-i spună pacientului pentru că asta îi diminuează pli-
96