Download - Centrul de Cercetare si Dezvoltare Sociala

ne coercitiv, stresant şi formal prin impunerea creditelor obligatorii ce trebuie
obţinute de către asistenţi sau medici, dacă aceştia doresc să rămână în sistem.
De ce facilităţi se bucură personalul medical atunci când are obligaţia de a
urma cursurile de formare continuă? Este această formare un factor de stres, o
formalitate artificială impusă de la vârf sau, dimpotrivă, o nevoie reală a sistemului
şi un mod de dezvoltare profesională, o formă de manifestare a necesităţii
umane de autoperfecţionare? Cercetarea a încercat să răspundă la aceste întrebări
şi, suplimentar, ea ne oferă şi date despre cum percep angajaţii atitudinea factorilor
de decizie faţă de obligaţia de perfecţionare, precum şi care e susţinerea din
partea sistemului faţă de acest efort desfăşurat în timpul liber. Este fapt indiscutabil
că în acest sistem, angajaţii urmează cursuri de formare şi specializare, dar sunt
aceste cursuri pe placul lor, sunt utile, există o motivaţie interioară care îi determină
să le urmeze? Cum măsurăm prioritatea subiectivă a ceea ce doreşte orice
societate umană, şi anume antrenarea indivizilor în cursa educaţiei permanente?
Sintetic, răspunsurile au scos la lumină următoarele aspecte: cursurile sunt utile, îi
ajută profesional, îi ajută să fie la curent cu noile specializări, cu eficienţa noilor
medicamente, cu metode performante de a trata pacienţii, oferă oportunităţi în
dezvoltarea profesiei ori constituie o formă de asigurare în condiţiile în care „dorința
oamenilor de a face cât mai multe cursuri este dată de instabilitatea din ziua
de astăzi‖.
În multe cazuri salariații și-au exprimat nemulţumirea nu atât față de ideea
de a urma cursuri de formare profesională continuă, idee cu care marea lor majoritate
sunt de acord, cât faţă de obligativitatea de a plăti aceste cursuri pentru a avea
dreptul de a-și practica profesia: D.A., f., Galați: Noi suntem obligate să facem 30
de credite anual, acestea sunt cursurile noastre, de educaţie medicală continuă;
G.V., f., Tulcea: Anul trecut am făcut 29 de puncte. Şi m-a chemat OAMMR-ul,
m-a chemat la apel şi mi-a zis: „uite, o să fie un curs de cinci sute de mii, te duci
şi îl faci”. Şi a trebuit să-l fac. Altfel nu-mi dădeau autorizaţia. Condiţionarea
aceasta cu autorizaţia este cea mai mare prostie. Adică fără punctul acela eu nu
mai ştiu să-mi fac meseria? M-am dus, am mai făcut 30 de puncte, pentru un
singur punct; O.V.D., f., Tulcea: Acum doi ani am făcut o sută şi ceva de puncte
şi nu mi s-au reportat pentru anul următor decât 15, restul l-am pierdut. Iar banii
i-am dat.
Nu toţi participanţii au afirmat că plătesc aceste cursuri, deşi au fost indicate
puţine răspunsuri de mulţumire pe această linie: C.D., f., Tulcea: Eu cred că
am făcut cele mai multe cursuri, am mers cam pe la toate cursurile pentru că ne
ajută, cam de 6-7 ori pe an și au fost plătite; I.M., f., Constanța: Eu am fost anul
153