Download - Centrul de Cercetare si Dezvoltare Sociala

) Securitatea muncii
Securitatea şi igiena muncii reprezintă o componentă importantă a dreptului
la protecţia socială a muncii şi, totodată, un indicator relevant al calităţii vieţii
profesionale. Salariaţii intră permanent în contact cu factori nocivi, fizici, chimici
şi mai ales biologici. Existenţa riscului la locul de muncă în sistemul sanitar se
remarcă prin existența situațiilor de accidente şi boli profesionale, incapacitate
temporară de lucru, pe o perioadă sau alta (ni s-au semnalat cazuri de la trei zile la
şase luni), la afectarea sănătăţii pe termen lung. Acest risc este asumat în mod
conştient. Vom urmări atitudinea angajaţilor faţă de aceste evenimente, explicaţiile
acestora cu privire la natura şi cauzele producerii lor: P.V., f., Galați: Majoritatea
dintre noi devenim alergici în timp, de la dezinfectante, de la antibiotice. Sunt
persoane care lucrează cu cei care au cancer, acolo riscurile sunt foarte mari
întrucât chimioterapicele sunt foarte toxice şi după câţiva ani de lucrat cu ele e
grav. C.L., f., Galați: Și la noi e periculos, pentru că lucrăm cu citostatice și sunt
foarte toxice, în țările din Occident totul se dizolvă sub vid, cu mănuși, iar noi
preparăm substanțele respective aici și apoi ne întoarcem și le administrăm. A
venit o echipă din Belgia și când au auzit că noi lucrăm cu citostatice, au ieșit din
sala de tratamente și au spus că așa ceva nu se poate. La noi, la toate, ne pică
podoaba capilară. A.T., f., Brăila: La noi, din 30 câți suntem pe secție, o treime
avem probleme cu tiroida. I.L., f., Galați: Cel puţin la noi, au fost câteva cazuri
de SIDA, o bolnavă chiar a şi murit, cauza s-a aflat mult prea târziu şi a trebuit
să stăm şase luni şi apoi un an, toată lumea cu teamă, pentru că toată lumea a
lucrat cu ea, fiind un caz foarte grav şi ea şi copilul. A fost un stres pentru că nu
puteai să ştii dacă nu cumva te-ai contaminat şi tu, deşi măsurile de siguranţă şi
securitate s-au luat, dar niciodată nu poţi fi sigur.
Ceea ce nemulţumeşte cadrele medicale în legătură cu expunerea la acest
risc de îmbolnăvire îl constituie faptul că el nu este evaluat corect de sistem şi nu
este recompensat prin alocarea de sporuri pentru toate compartimentele unde se
pot produce evenimente de acest gen: M.V., f., Brăila: Ne-ar trebui un spor de
stres... cum au cadrele didactice, învăţătoarele... pentru că noi lucrăm cu toate
categoriile, şi cu agitaţi şi cu cei în sevraj. Nu spun, umblăm după el, (pacientul)
pe holuri, nu cumva să sară pe fereastră. V.D., f., Brăila: Aici este o problemă,
noi lucrăm în secţii de spital cu bolnavi proveniţi din secţii unde se primesc sporuri:
TBC, neuropsihiatrie, HIV, iar la noi oricare bolnav venit în urgenţă repre-
99