Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

ceea ce au f`cut, caut` s` se exprime c~t mai esen]ial \n ceea ce au st`ruit o
via]` \ntreag`.
çn ceea ce m` prive[te, caut s` las \n urma mea un chip c~t mai bine
conturat. Care s` m` defineasc`, limpede, celor care poate m` vor mai citi
peste ani [i ani…
– ßi cum v` defini]i?
– Este greu de spus acum, c~nd nu am terminat aceast` antologie.
Volumul \nt~i se cheam` Arborele memoriei [i cuprinde selec]ii din primele
mele nou` c`r]i. Al doilea volum va fi Heraldica iubirii, iar al treilea Clipa
etern`. Este un ciclu, cum bine vezi, g~ndit \n \nse[i esen]ele poeziei mele.
Ceea ce este important \ntr-o antologie de autor, este faptul c` el \nsu[i
se vede pe sine a[a cum a fost, de la \nceputuri, p~n` \n clipa de fa]`. El [tie
cel mai bine ce poate r`m~ne [i ceea ce trebuie dat la o parte.
– Ceea ce a fost al clipei.
– Al clipei [i al ne\mplinirilor. Fiindc` \n ceea ce p`strezi trebuie s` fie de
fiecare dat` o floare sau un fruct. Tr`im timpuri foarte rapide, din punct de
vedere al evolu]iilor tehnice, politice, sociale, culturale. Nu [tiu ce va fi dup`
noi. Chiar dac` ar dori cineva, nu mai poate cuprinde ce a f`cut un grup de
scriitori, cincizeci, o sut`, \ntr-un anume timp. Nu mai exist` acea preocupare
pentru istoria literar`. Pentru istorie, \n general.
– Construind aceast` antologie, ave]i privirea spre viitor…
– Bine\n]eles. Am speran]a, certitudinea, c` m` exprim nu numai pe
mine, cu puterea [i cu harul pe care le-am avut, dar exprim [i timpul pe care
l-am traversat, l-am tr`it. Cu toate ale lui, \mpliniri, ne\mpliniri, fericiri, nefericiri.
– çn general, creatorii sunt tenta]i s` eludeze momentele nepl`cute din
trecutul lor.
EX PONTO NR.3, 2004
104
– Sigur, a[a este. Dac` unui romancier \i este greu s`-[i fac` propria
antologie, s`-[i revad` romanele, nuvelele, pentru un poet este ceva mai
u[or s` fac` o astfel de opera]iune. çn ce m` prive[te, peste dou`zeci la sut`
din cuprinsul c`r]ilor publicate [i pe care le folosesc la aceast` antologie este
l`sat deoparte.
Vreau ca acest „moment”, cum spunea Hora]iu, acest edificiu pe care \l
construiesc, s` fie un bronz permanent. S` r`m~n` ca o putere, ca o existen]`
care a fost [i care are posibilitatea s` transmit` celui de peste ani st`ri valabile
[i la acea dat`.
Este o lupt` cu timpul, o integrare \n timp.
– Acel „dou`zeci la sut`” dat de o parte ce reprezint`? Sunt crea]ii prea
datate?
– Din fericire, nu am prea fost punctat de vremuri \n crea]ia mea. Noi [i
Soarele, volumul de debut din 1963, l-am dat \n \ntregime de o parte. Nu am
luat nimic din el, pentru c` a fost un volum aproape comandat.