Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

eseu
Acad. MIHAI CIMPOI
Cioran [i (modelul) Eminescu
I
reversibila furie negativist` cioranian` a fost intimidat` de modelul
Eminescu, ea \nregistr~nd o deviere de traiectorie, un clinament, dup`
cum se spune \n fizica modern`.
çn Schimbarea la fa]` a Rom~niei marele poet este singurul creator
c`ruia i se recunoa[te consisten]a valoric` [i unitatea organic` [i \mplinit`
a operei: „Tot ce s-a creat p~n` acum \n Rom~nia poart` stigmatul
fragmentarului. Afar` de Eminescu totul este aproximativ. Nici unul nu
ne-am l`udat cu el. C`ci nu l-am declarat, cu to]ii, o excep]ie, inexplicabil`
printre noi? Ce a c`utat pe aici acel pe care [i un Buddha ar putea fi
gelos? F`r` Eminescu, am fi [tiut c` nu putem fi dec~t esen]ial mediocri,
c` nu este ie[ire din noi \n[ine, [i ne-am fi adaptat perfect condi]iei noastre
minore. Suntem prea obliga]i fa]` de tulburarea ce ne-a v`rsat-o \n suflet”
(Emil Cioran, Schimbarea la fa]` a Rom~niei, edi]ia a patra, Bucure[ti,
1994, p. 78).
„Suntem obliga]i” este echivalent aici cu „suntem \ndatora]i”, suntem
\ndatora]i cu o viziune profund` asupra lumii, prin care suntem auzi]i [i
particip`m la universalitatea culturii, la dialogul multicultural despre care
se vorbe[te recent.
Or, nu e vorba \n constatarea incisiv` din Schimbarea la fa]` a
Rom~niei doar de o blamare a spiritului rom~nesc adamic,
manifest~ndu-se doar fragmentar [i sub steaua nebuloas` a mediocrit`]ii.
Dac` raport`m afirma]ia la \ns`[i opera sa cu nota ei at~t de particular`,
dictat` de demonia negativist`, g`sim o semnifica]ie cu mult mai personal`:
Cioran \nsu[i se revendic` – prin exaltarea tinerei sale genialit`]i nihilistnietzscheene
– de la demiurgia creativ` eminescian`. O m`rturie
documentar` de mai t~rziu vine ca o dovad` incontestabil`: „çntr-un anume
sens eu descind direct din Rug`ciunea unui dac, al c`rei ton violent, rostit
ca un blestem [i nu ca o iertare, mi-a pl`cut \ntotdeauna”, noteaz` \ntr-o
scrisoare c`tre fratele s`u Aurel Cioran din 24 martie 1975, dup` ce
m`rturisea [i lui Noica, la 5 martie 1970: „Nu [tiam c` Rug`ciunea unui
dac are ca variant` de titlu Nirwana (scris ca \n german`). Nu m` pot
\mpiedica s` nu m` g~ndesc c` acest neant care nu e unic, c`ci Nirvana
\nseamn` [i vid [i extaz, este una dintre obsesiile mele constante [i c`, la
apari]ia primei mele c`r]i \n francez` (acel biet Precis de decomposition),
un compatriot (Stamatu, ca s` nu-i zic numele) a remarcat: «Toate acestea
EX PONTO NR.3, 2004
115