Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

Cezar Fecioru se opri o clip` din visare [i se concentr` pentru a r`spunde
rug`min]ii Prietenului mai Mare. Corpul, cu o secund` \nainte destins, se
\ncord` u[or, ca pentru a se ap`ra din calea unui imprevizibil agresor, o
team` nel`murit` \i urca dinspre picioarele \mpinse zdrav`n \n podea [i \i
acoperi partea ascuns` a min]ii, chipul, glasul… Spuse [optit, [uierat:
– V`d o umbr`. O umbr` mare cobor~t` peste to]i. O umbr` rea, dur`,
insinuant` [i \nving`toare. Ne vom supune ei. Trebuie, trebuie, trebuie…
*
EX PONTO NR.3, 2004
– Aten]ie! ordon` Umbra (N.M.: Personajul pare important de vreme ce,
iat`, e scris cu majuscule, dar tocmai acest „nume” m-a intrigat. Nu [tiu ce
urm`rea bunicul meu, dar mie mi s-a p`rut neverosimil. Umbl~nd, \ns`, prin
ciornele [i caietele lui am dat peste numele acordat ini]ial, \n manuscris,
personajului: Daniel Astatin. Hai, Daniel ca Daniel, \ns` Astatin nu-mi dau
seama ce reprezint`. S-ar putea s` fie o simbolistic` anume, care s-a pierdut
p~n` la noi, sau care a fost cenzurat` \n mod corect, desigur! çn numele
triumfului Binelui [i a inexisten]ei R`ului [i maleficului, a[a cum ne \nva]`, \n
imensa-i luminozitate, Marea Cenzur` Corect`.
Totu[i numele dat ini]ial mi s-a p`rut unul c~t de c~t interesant. Din
informa]iile colaterale, de la studen]ii bucure[teni, pe linia tradi]iei [i a
autohtonismului, ar fi putut ca acest personaj, cu exact acest nume s` fi existat
cu adev`rat \n epoc`. Se zice c` era un fel de amestec dintre om politic [i om
de afaceri, \n orice caz c` ar fi dispus de sume mari de bani, misterioase at~t
\n ceea ce prive[te sursa constituirii lor c~t [i referitor la destina]ia lor. Rom~nii
epocii se pare c` \l mitizaser`, transform~ndu-i acestuia, \ntr-un proces
necunoscut de convertire, defectele \n virtu]i. Pentru fra]ii mei de atunci, din
team` se-ntrupau pre]uirea, admira]ia, supu[enia [i glorificarea. Mai mult,
spune legenda, personajul ar fi avut momente de sclipire, induc~nd o anumit`
fascina]ie cercului determinat de persoane care \l \nconjurau [i care lucrau,
nu \ntotdeauna pe fa]`, pentru el. Se zice c` \ntotdeauna era \mbr`cat \ntr-un
mod aparte, fistichiu, ie[it din standard: coafura \ngrijit`, p`r tuns perie, orientat
spre spate, colorat, \nc~t nimeni nu-i [tia adev`rata culoare, curea ro[ie, de
obicei, bluze largi, albastre sau verzi ca ni[te veritabile aripi, pantaloni de
acelea[i culori, pantofi sport, simpatici – o persoan` interesant`, dar foarte
discret` \n apari]ii sociale, poate [i din cauza piciorului st~ng mai scurt, t~r~t
[i azv~rlit \nainte cu o mi[care rapid`, expert`, ml`dioas`. Tr`ia, nea[teptat,
\n condi]ii medii, se spune, voite de el: casa cu patru camere, dar la curte [i
cu badigarzi, celebrii lor badigarzi, numai doi. çi pl`cea, \ntr-adev`r, umbra,
avea alergie la c`ldur`, parc`-i era team` de soare, de lumin` – oare de-aici
s`-i fi venit denumirea din carte? Prefera lungi discu]ii pe c`r`ri umbroase,
pe r`coare, \n semi\ntuneric [i numai cu c~teva persoane de \ncredere…).
– Ac]iune, repeta el cald, melodios, dar \ndeajuns de clar pentru cine
trebuia s` aud`, topindu-se definitiv \n \ntunericul camerei. Totul la vedere!
mai spuse el lung, insinuant, destul ca influentul s`u prieten – pentru a folosi
un cuv~nt confuz – s` \n]eleag`, instantaneu, ce urma s` fie f`cut.
Cuv~ntul s`u devenise deja lege.
(N.M.: A! ßi \nc` un am`nunt. De felul meu nu sunt prea ordonat. E posibil,
de aceea, ca uneori s` uit, pur [i simplu, c` l-am numit Daniel Astatin pe
acest personaj aparte, urm~ndu-mi sursele, [i s`-l numesc \ntr-un amestec
38