Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
124
Dac` la protagoni[tii romanelor Vestibul [i Interval criza de con[tiin]`
are drept pandant un fapt cu totul minor [i care, transformat \n obsesie,
afecteaz` echilibrul lor sufletesc, considerat p~n` atunci infailibil, drama lui
Ion Marina – actantul-erou din Cunoa[tere de noapte – porne[te de la un
[oc: acestui b`rbat ce de]ine o pozi]ie privilegiat` \n ierarhia social` i se
comunic` un fapt nea[teptat – moartea iminent` a so]iei. Aceast` veste duce
la pierderea sentimentului de ordine [i coeren]`, degrad~nd echilibrul unui
univers \n care tronau legi [i ierarhii sigure. Ac]ion~nd ca un modificator
intern, ideea mor]ii impune reconsiderarea raporturilor dintre cei doi so]i. Ion
Marina se g`se[te \n imposibilitatea de a comunica. Singur`tatea sa e cu
at~t mai cutremur`toare, cu c~t acest mare singuratic nu poate nici m`car s`
refac`, pe baza amintirilor, imaginea celei ce avea s` moar`.
Dar nevoia de ie[ire din criz` prin confesiune transpare \n chipul cel mai
elocvent din romanul P`s`rile. Pentru Liviu Dunca, nevoia de a se confesa
constituie condi]ia redemp]iunii sale morale. Din punctul de vedere moral,
Liviu Dunca e un \nvins: el nu reu[e[te s` se elibereze de obsesia unui trecut
oneros. De[i Margareta Vinea \ncearc` din r`sputeri s`-i faciliteze partenerului
ei eliberarea de monomania trecutului, aceast` str`danie nu are finalitatea
scontat`. Chiar dac` Margareta dore[te s`-[i conving` partenerul despre
necesitatea imperioas` a unei realiz`ri prin eros, o parte din vina pentru e[ecul
acestuia o are [i ea. Refuzul lui Dunca \[i afl` sorgintea \n incompatibilitatea
dintre cei doi: femeia – adepta principiului hora]ian carpe diem – dore[te s`-[i
tr`iasc` – \n plan erotic – clipa prezent`, \n timp ce b`rbatul e subjugat de
trecut, acest refuz tr`d~nd frica de comunicare, chiar dac` el se comunic`,
prin confesiune.
Protagonistul romanelor lui Al. Ivasiuc e un om revoltat care se zbate
\ntre libertate [i necesitate. Primul lui act de independen]` e refuzul autorit`]ii
paterne. A[a se \nt~mpl` cu Ilie Chindri[ care, copil fiind se opune tentativei
bunicii sale de a-l integra \n universul ei, univers dominat de martirul neamului.
Din momentul c~nd copilul se identific` totemului (tabloul de pe perete),
mim~nd chiar suferin]a acestuia, ca personalitate el \[i pierde biografia,
devenind o copie a unei copii.
Un om revoltat e [i Liviu Dunca. Nemaiput~nd suporta atmosfera sufocant`
din familie, el se revolt` \mpotriva autorit`]ii tiranice a b`tr~nului memorandist.
Un gest asem`n`tor cu cel al lui Liviu Dunca \l are [i Paul Dunca din
romanul Apa. Refuz~nd autoritatea, de aceast` dat` ap`rat` de mam`, acesta
\[i caut` un alt tutore – cel social –, afl~ndu-l \n persoana temutului brigand
Piticu. Dar ceea ce-i atenueaz` lui Paul Dunca vina moral` e tocmai atitudinea
sa nonretractil`, hot`r~rea de a-[i denun]a patronul pentru crimele odioase
la care asistase.
ßi Paul Achim, protagonistul romanului Ilumin`ri e un om revoltat. De
ast` dat`, revolta apare \mpotriva p`rintelui spiritual, b`tr~nul s`u mentor,
Ghib`nescu. Aflat \n holul vechii cl`diri a institutului [i contempl~nd tabloul
b`tr~nului s`u mentor, \ncerc~nd s` se autosugestioneze c` el este cel care
a adus lumina, Paul Achim \[i d` seama c` nu se poate elibera de trecut. A[a
\nc~t izbucnirea lui, prin care \[i exteriorizeaz` func]ia de respingere nu e
altceva dec~t o form` de lupt` – cum spune un alt personaj – nu cu uitarea,
ci cu amintirea.
C~nd tutorele moral nu mai e doar o amintire, ci o prezen]` vie,
desprinderea de autoritatea acestuia devine extrem de anevoioas` pentru
cel care \ncearc` un asemenea act de independen]`. A[a i se \nt~ml` lui