Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

Slava le \nv~rteje[te
Sub o lun`-n roz ve[m~nt,
Mandolina flec`re[te
Printre adieri de v~nt.
Climenei
Ciudate b`rci preasfinte,
C~nt`ri f`r` cuvinte,
Iubito-n ochii t`i
A’cerului v`p`i.
ßi vocea ta ciudat`,
N`luc` f`r` pat`
Ce tulbur` g~ndirea
A toat` firea.
Mireasma ta curat`,
Paloare f`r` pat`,
Candoarea te p`trunde
Ca leb`da \n unde.
çntreaga ta f`ptur`
E-o muzic` ce-ndur`
Un nimb de \ngeri stins
De sunete cuprins.
Ah, din vigori, caden]e,
Din vagi coresponden]e,
Vibreaz`-un suflet, fin,
çn veci amin.
Scrisoare
Dep`rtat de-ochii vo[tri prin griji de un
timp
(Invoc, Doamn`, drept martori to]i zeii
din Olimp),
Eu l~ncezesc [i pier cum m-am obi[nuit
ßi pentru voi m`-ncumet, biet suflet
chinuit,
Prin lucrurile care umbra voastr` ivise
Ziua \n g~nduri sumbre, iar noaptea-n
negre vise,
ßi noaptea [i ziua, adorabil` Doamn`!
A[a de mult c` sufletul corpu-mi
destram`,
Voi deveni la r~ndu-mi o umbr`, o
boare,
ßi-atunci, printr-o demn` de pl~ns
tulburare,
De at~tea dorin]e [i-mbr`]i[`ri nici
una,
Umbra mea s-a topit cu-a voastr`
totdeauna.
Tot a[tept~nd, \]i sunt, draga mea,
serv supus
Pe acolo totu-i bine [i cum am
presupus,
Papagalul, motanul, c`]elul?
Compania
ç]i ]in tot ca pe vremuri, iar bruna
Silvania,
Ce-mi f`cu ochii dulci, dac’ai t`i
nu-s de-azur,
ßi care-mi f`cu semne, uneori, ce
huzur!
ç]i vine ea cuminte [i azi \n ajutor?
Or, Doamn`, m` fr`m~nt` un plan
ner`bd`tor
Lumea s-o cuceresc, comorile-n
ne[tire,
S` v-aduc acest gaj – nedemn –
pentru-o iubire
Asemeni multor fl`c`ri at~ta de
celebre
Ce cu inime mari au mistuit
tenebre.
Cleopatra n-a fost mai iubit` de-ai
ei
Marc-Antoniu [i Cezar, \ntreba]i-i
pe zei!
Nu v`-ndoi]i, o, Doamn`, m` voi
sili s` lupt
Ca Cezar pentru-un z~mbet, sau
pentru un s`rut
Ca Marc-Antoniu-n lume s` fug
c-un gust amar.
Adio, preaiubit`. Ce-i mult e \n
zadar
Iar timpul ce-l pierzi citindu-mi
scrisoarea
Nu pre]uie[te chinul de-a scri-o, mi
se pare.
EX PONTO NR.3, 2004
85