Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

çmi spunea toate f`r` nici un accent patetic, rece, calculat, de parc` m-ar
fi \ndemnat s` evaluez rodul boltei de vie. Atunci i-am vorbit despre visul meu
de a pleca din ]ar`, de a c`l`tori aiurea, de a cunoa[te locuri [i oameni noi,
de a dormi prin cotloane ne[tiute de nimeni, de a sim]i pulsul lumii, a[a cum
nici tata, nici ea [i nimeni altcineva din neamul nostru n-au reu[it vreodat`.
„Dup` mul]i ani am s` m` \ntorc [i n-am s` fac altceva dec~t s` povestesc
oricui va avea timp [i chef s` m` asculte; am s` m` a[ez \n fotoliul acela ur~t
de afar` [i am s` povestesc”
„ai so]ie, ai copii, eu sunt b`tr~n`… unde s` mai pleci, mam`?”
„nu [tiu, chiar nu [tiu… cred c` o s` \ncep cu Ungaria…”
„Ungaria e aproape de noi…”
„da, se ajunge repede acolo… apoi am s` trec \n Slovacia, Cehia,
Germania…”
„dar cost` o gr`mad` de bani, mam`…”
„banii nu sunt o problem` atunci c~nd vrei s`-]i \mpline[ti un vis…”
„e[ti idealist… a[a era [i el c~nd l-am cunoscut; m` t~ra prin toate sta]iunile
din ]ar`, a vrut s` m` trimit` la o [coal` de patiseri, numai ca s` m` scoat`
din cas`, s` v`d [i eu lumea…”
„tata era o figur`…”
„[i \nc` ce figur`…”
„mam`… ]i-am spus vreodat` c` e[ti mai frumoas` dec~t apa care se
scurge de la strea[in`?”
R~deam am~ndoi \nceti[or, \mbr`]i[a]i, \nconjura]i de \ntunericul de afar`,
pe drumeagul dintre cimitir [i cas`. Ne-a \nt~mpinat fotoliul din lemn, pentru
prima oar` gol [i am fost din nou tenta]i s` c`dem prad` durerii. Ne-am amintit
apoi de conversa]ia abia \ncheiat` – nu era altceva dec~t o promisiune. Iar \n
familia noastr` promisiunile trebuiau p`strate indiferent de circumstan]e.
„de acum \ncolo locul lui e aici… cine \l mi[c` cu un centimetru, are de-a
face cu mine!” am spus, preg`tindu-m` s` m` a[ez \n el.
„fugi la robinet, spal`-te [i taci din gur`”
Iar eu m-am dus, am dat drumul la robinet [i am \nceput s` m` sp`l.
EX PONTO NR.3, 2004
55