Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
130
cititor a unui „ce”. Stilistica [i sentimentele de obicei se afl` \n coresponden]`.
Dar, deja, problema dep`[e[te destul de mult faptele ce se pot discuta \n
jurul SF-ului, de aceast` dat` g~ndind o compara]ie la v~rf, nu \ntre produse
medii. O \ntreag` problematic` (procur~nd delicii [i dureri de cap) a scriitorului
de literatur`, \i este str`in` scriitorului de SF. Aceasta e mereu chestiunea la
care se reduce diferen]a: bog`]ia. Chiar dac` sentimentul plenitudinii poate
s`-i par` ca mai cuprinz`tor, pe nivelul s`u, scriitorului de SF, dec~t \i pare
scriitorului de literatur` pe nivelul s`u, unde ambiguit`]ile ireductibile sunt
mult mai numeroase (fapt ce \nsu[i \i confer` o substan]` mult mai bogat`:
reducerea ambiguit`]ilor e nefinalizabil`, ceea ce face imposibil` c`derea \n
stereotipie). Nu vom insista \ns` asupra na[terii limbajului din sentimente [i a
sentimentelor vehiculate de limbaj, nici asupra ambiguit`]ilor. Ci voi \ncerca
s` amintesc c~teva dintre concluziile ce rezult` din literatur` [i c~teva dintre
concluziile ce rezult` din lectura SF-ului. (Nu \nainte de a aminti c` toate
ideile sunt false: ele depind \ntotdeauna de un context conform c`ruia le
atribuim sau nu validitatea. Ceea ce pentru mine, \n contextul meu de valori,
este adev`rat, pentru un altul, \ntr-un alt context al valorilor, e fals. Treab` ce
se repet` la infinit: deci toate ideile sunt false, sunt reflexe ale culturii la care
particip`m, nu rezultate ale unui plan de referin]` absolut. Singura aser]iune
ce ne este, subiectiv, permis`, este s` spunem c` valorile noastre sunt mai
ceva ca ale lor, \ns` doza de subiectivitate se reduce prin experien]`: istoric`
pe de o parte, iar pe de alta personal`: eu am gustat la timpul cuvenit din
valorile lor – dar ei nu vor recunoa[te calitatea percep]iei – pe c~nd ei nu le
pot \n]elege [i nu le pot gusta pe ale mele - \nc~t ei se afl` \n imposibilitatea
de a recunoa[te, sau de a con[tientiza ce ar fi de receptat). Reiau, pe scurt,
un comentariu. çn Regele Lear, Wilson Knight spune c` tema este judecata.
C~t de bine a \mp`r]it Lear regatul \n trei p`r]i perfect cump`nite pentru fiecare
dintre fetele lui! Noi vom observa, tot de la bun \nceput, c` aceast` judecat`
con]ine un viciu de fond: cump`ne[te bine aritmetic, dar nu [i din punct de
vedere istoric. Judecata mental` a regelui, fiind el rege, se aplic` juridic \n
realitate f`r` \nt~rziere. (C`ci ce e judecata?) Facultatea mental` de a
cump`ni, pe de o parte [i proces juridic pe de alta). Dreapta judecat`
aritmetic`, dar proasta judecat` istoric`, va fi executat`: regatul va fi f`r~mi]at.
Intervine \ns` imediat o alt` fa]et` a judec`]ii, aceea fa]` de Cordelia, cea
mai iubit` fiic` a regelui. Capriciosul monarh o repudiaz` ([i fiind el monarh,
judecata sa devine lege), ceea ce pune problema urm`toare, mai imediat`
dec~t proasta judecat` istoric`: judecata moral`. Deci, spune Shakespeare,
judecata mental` [i executarea ei se repercuteaz` \n istorie [i etic`. Istoria
va suferi (o dat` cu oamenii ce sunt cuprin[i \n ea), de pe urma drept`]ii [i
nedrept`]ii, care sunt urm`ri ale judec`]ii mentale corecte sau gre[ite aplicate
juridic. Shakespeare gloseaz` [i asupra a ceea ce altereaz` func]ia judec`]ii:
r`sf`]ul ce \l face capricios pe monarh [i jocul aparen]elor. Ca \ntr-un scenariu
de basm (Sarea \n bucate), regele nu face fa]` aparen]elor… çn alt plan al
piesei, ce se succede \n paralel cu acesta, judecata contelui de Gloucester
este \ndrumat` pe c`i false, „p`c`lit`”, de acela[i joc: Edmund \l face s`
cread` c` el este fiul s`u iubitor. çn acela[i timp contele de Kent pare
necredincios regelui lu~nd ap`rarea Cordeliei [i va fi surghiunit. Se poate
alc`tui un \ntreg tabel al aparen]elor care \n Regele Lear falsific` judecata
mental`. Con[tiin]a a ceea ce e un regat [i o corect` apreciere a oamenilor
(a mobilurilor [i caracterului acestora), l-ar fi dus pe Lear la o dreapt` judecat`
istoric` [i moral`. Se evita \ntregul curs al istoriei ce a urmat… çn \ntreaga