Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

lecturi
OANA NINULESCU
Moartea ca dedublare a dublului
U
EX PONTO NR.3, 2004
ltimul volum al lui Liviu Ioan Stoiciu intitulat sugestiv La plecare (Ed. Vinea,
2003, 130 p.) este o complex` monografie a mor]ii ca proces, \n toate aspectele
[i etapele sale ritualice. „Cartea \nt~i” (De unul singur – çnf`]i[area) poate fi
citit` linear, \n ordinea desf`[ur`rii textuale, dar [i oarecum „tabular” prin
lectura tablei de materii de la sf~r[itul volumului, care sintetizeaz` [i fixeaz`
esen]a poemelor, asemenea unei inscrip]ii funerare. çntreaga substan]` care
se insinueaz` pe dedesubtul cuvintelor pare s` fie stilizat` \n aceast` \n[iruire
zigzagat`, cu func]ia de a surprinde ini]ierea \ntru moarte de la primele
simptome [i p~n` la procesiunea mortuar` \n sine: „çl apas` \n piept un nod
greu” / „ç[i cerceteaz` m~inile, v~rfurile degetelor i se par mai sub]iri” / „I se
face Sf~ntul Maslu” / „C~nd \ncepe a aiura i se face bo] la inim`” / „La ie[irea
din corp tremuratul d` na[tere unei st`ri de luciditate” / „Se aprinde o lumin`
c~t muribundul de lung`” / „Sting lum~n`rile din sfe[nicul \nalt c~t omul [i din
farfuria cu f`in`” / „E scos cu picioarele \nainte din biseric`”.
Ceea ce ar putea s` surprind` este perspectiva „din afar`”, dedublarea
eului care se obiectiveaz` spre a privi (cumva masochist) propria moarte, \n
contrast cu macro-titlul „De unul singur”. Aceasta ar sugera o reprezentare a
mor]ii ca o continuare fireasc` a vie]ii, \n sensul c` scindarea eului nu constituie
o consecin]` „a trecerii”, ci este, realmente, o stare de fapt, independent` de
\ntrep`trunderea celor dou` regimuri ontologice. Din acest unghi al interpret`rii,
„Cartea a doua” (Dedublarea – M`rturii) va reconstitui cu siguran]` procesul
dedubl`rii dublului, vehicul~nd, \n ultim` instan]`, ipoteza unui subiect liric
fragmentat, pulverizat p~n` la amestecarea sa cu exteriorul, cu obiectele
disparate incert prin spa]iul proteiform. Func]ia multiplelor enumera]ii („[i vai,
lor, vine \nl`n]uirea [i schizofrenia cu / coasa, cosorul, hohotul de r~s,
mesteac`nul, / rindeaua, / pirueta, sfredelul, / (....) fasolea, balamaua [i troaca,
pironul, / cr`cana, / basmaua, jgheabul, pocalul, / catarama de argint, / plaja,
poama, urzeala, tipsia, / tala[ul, iasomia, puful [i panglica / (...) „br`]ara
terminat` \n cap de cal / baia, de s~nge / pomada, f`ina neagr`, lada de
zestre, sc`derea, / crucea de leac”) va fi nu at~t aceea de a indica
dezorganizarea cosmosului sau schizofrenia ca destructurare a fiin]ei, c~t
mai ales aceea de a puncta integrarea unor elemente aparent f`r` nici o
leg`tur` [i f`r` rol simbolic, \n spa]iul alveolar al eului poetic. çn acest sens,
140