Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

cu mult mai t~n`r`, acest fapt prilejuindu-i profesorului universitar investigarea
unor momente din via]a sa deja tr`it`.
Romancierul va ]ine seama de aceast` criz` de con[tiin]`, at~t sub
aspectul construc]iei discursului narativ (la \nceput, doctorul Ilea se
\ndr`goste[te de t~n`ra student`, pentru ca \n final s`-[i dep`[easc` acest
sentiment), c~t [i sub aspect psihologic (\n acest caz, autorul se abate de la
regula romanului-eseu, care exclude psihologismul).
çnchiderea epic` din finalul romanului implic` existen]a unei scheme
narative, care s` conduc` fluxul evenimen]ial spre finalul discursului. çn
general, aceast` \nchidere e specific` nara]iunilor tradi]ionale, contrazic~nd
asimetria narativ`. Autorii romanelor moderne consider` \nchiderea epic`
drept un canon.
Stabilitatea interioar` de la \nceput a ego-ului eroului, marcat` pentru a
amplifica propor]iile crizei, e spulberat` [i situa]iile dubitative fac din con[tiin]`
un spa]iu deschis maleabil. Odat` ap`rut`, criza se face sim]it` prin c`utarea
acelei clipe a adev`rului sau a compromisului, pe care personajul [i-a construit
existen]a. Dep`[irea crizei se face prin intermediul unei viziuni integratoare,
care prilejuie[te \n]elegerea [i red` protagonistului capacitatea ordonatoare,
sintetic`.
Ceea ce faciliteaz` manifestarea func]iilor personajelor din romanele lui
Alexandru Ivasiuc este apari]ia unei obsesii ce duce la declan[area crizei lor
de con[tiin]`. De cele mai multe ori, ea germineaz` datorit` unor circumstan]e
insignifiante. Spre pild`, cincagenarul profesor universitar, dr. Ilea, prin romanul
Vestibul, se autosugestioneaz` c` ar fi \ndr`gostit de o t~n`r` student` a
sa. Intriga aceasta, de natur` erotic`, \l face pe Ilea s` cread` c` existen]a sa
de p~n` atunci fusese inautentic`. Aflat \ntr-un asemenea impas, profesorul
universitar va trece la investigarea unor momente din via]a sa, deja tr`ite.
Faptele rememorate \i revin impetuos \n minte; fluxul lor \i permite s` fac`
diverse asocia]ii, alt`dat` imposibil de realizat. Sentimentul care apare la
acest actant-erou, \n timpul analizelor \n lan] este frica. De fapt, la dr. Ilea e
vorba de dou` tipuri de fric`: una de oameni [i una de propriul eu.
Printr-o criz` asem`n`toare cu cea a doctorului Ilea trece [i Paul Achim,
protagonistul romanului Ilumin`ri. Ca [i Ilea, acesta pare un specialist autentic.
Dar autenticitatea sa se dovede[te a fi precar`. Bre[a ce apare e cauzat` de
\mprejur`ri banale: la un congres interna]ional de cibernetic`, lui Achim nu i
se pun \ntreb`ri despre valoarea contribu]iei sale [tiin]ifice, ci este chestionat
(\n pauza lucr`rilor) \n leg`tur` cu posibilitatea de a pescui p`str`vi \n Rom~nia.
Al doilea pretext al crizei lui Paul Achim aminte[te de criza erotic` a doctorului
Ilea.
Construit pe dou` monologuri paralele, Interval este, \n exclusivitate, un
roman al aducerilor-aminte. La cei doi actan]i-eroi – Ilie Chindri[ [i Olga –
nevoia de confesiune constituie condi]ia sine qua non a eliber`rii sufletului
lor de obsesia trecutului. La cap`tul rota]iei celor dou` voci narative – cea a
b`rbatului [i cea a femeii – se constat` c` intervalul de timp (de zece ani),
interpus \ntre cele dou` personaje, nu poate fi umplut, rememorarea nefiind
capabil` a [terge o asemenea distan]` c`scat` \ntre cele dou` suflete.
çncercarea lui Ilie Chindri[ de a re\nnoda leg`turile obturate, se dovede[te a
fi superflu`, de[i el sper` \n finalitatea cathartic` a monologului s`u. Culpa
sa e una de ordin moral [i e cu at~t mai profund`, cu c~t \[i d` seama c` tot
timpul vie]ii sale a manifestat o atitudine retractil` \n fa]a realit`]ii.
EX PONTO NR.3, 2004
123