Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

arhitectur`
AUGUSTIN IOAN
Traiectorii locuite
„Like pilgrims to th'appointed place we tend; / The world's an inn,
and death the journey's end.” (John Dryden, Palamon and Arcite – 1700)
Taxicab confession: I used to love hanging out in airports – before
9/11, that is, when the real world began to intrude and it was impossible
to wander around staring voyeuristically at all the attractive and/or
interesting people hurrying to or from places I'd never see. (...) Airports
are a pleasant combination of chaos and order, sweat-stained humanity
and sterility. (David Edelstein, SLATE, Thursday, June 17, 2004)
T
EX PONTO NR.3, 2004
he Terminal, filmul din 2004 al lui Spielberg, ni-l prezint` pe Tom Hanks ca
pe un est-european captiv \n interregn, \ntr-un spa]iu de perpetu` tranzi]ie:
nici patrie, dar nici str`in`tate; nici cas`/teritoriu privat, intim, dar nici de tot
institu]ie/loc public. Exil prietenos, teritoriu acomodant, summum de traiectorii
buimace [i aparent lipsit de pliuri ale intimei retrageri de pe traiectorie –
terminalul de aeroport trebuie g~ndit ca un spa]iu altfel (Foucault), unul care
nu ogoie[te dorul de cas`, dar – dup` multe c`l`torii – ofer` \n schimb
propriile nostalgii. çn chip straniu, pentru personajele aflate \n perpetu` mi[care
ale lumii de ast`zi ([i mul]i est-europeni, printre care [i eu, se vor fi recunoscut
\n personajul lui Hanks), ace[ti topoi ai locuirii pe traiectorie, de la terminalul
de aeroport la lan]ul hotelier [i la lan]ul de restaurante, sunt singurii care
ofer` un – pute]i s`-l numi]i astfel, cu ironie sau cu duio[ie – surogat de
homey feeling. Ceea ce Anthony Vidler nume[te „spa]ii de pasaj” (Vidler,
2001, 65) cu referire la o „arhitectur` a \nstr`in`rii” (ibidem), men]ion~nd [i
hotelul (mai precis spa]iile publice ale cestuia, nu camerele) \n viziunea lui
Siegfried Kracauer (71-4), poate fi recuperat \n aceast` discu]ie despre
locuirea pe traiectorie, chiar [i dintr-o perspectiv` a „vagabondajului” (74-9)
sau a migr`rii deleuziene, cu ajutorul unor dimensiuni pliate \n sine ale acestor
din urm` forme de nea[ezare. Nostalgia este o astfel de profunzime pliat`,
virtual`, a locuirii pe traiectorie, care incumb`, spre pild`, ipostaze nea[teptate
ale madeleinei proustiene: un anumit miros al camerei de hotel \nseriate,
devenit recurent prin folosirea aceleia[i m`rci de aerosol, spre pild`, care
leag` \ntre ele amintirile unor locuri altfel desperecheate. Aceste strategii de
172