Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

ce, timp de zece ani, am scris numai versuri. ßi chiar versuri cu rim`! Ce-i
drept, azi este mai pu]in o vreme a poeziei. Poate de aceea [i eu scriu pamflete.
Fac publicistic` fiindc`, dac` eram japonez, dup` '89 poate m` sinucideam,
v`z~nd ce s-a \nt~mplat \n Rom~nia. Doar [i eu, ca toat` lumea, m-am iluzionat
c` dup` comunism va urma o perioad` extraordinar`, \n care via]a noastr`
va fi mult mai lini[tit`, extraordinar`, fascinant`. Din nefericire, am c`zut
dintr-o groap` \n alta. Nu pot s` m` declar acum c` a[ fi un mare entuziast al
capitalismului din Rom~nia. A[a cum nu m-am omor~t dup` comunismul din
Rom~nia, nu m` omor nici dup` capitalismul din Rom~nia. Dup` cum, e
adev`rat, cred: cei ce au compromis comunismul \n Rom~nia, compromit [i
capitalismul. S-a \nt~mplat un lucru pe care nici Marx nu l-a prev`zut. Doar
se credea, nu-i a[a, c` dup` exploatarea capitalist`, va veni la putere clasa
muncitoare [i perioada asta va dura, cum am crezut [i eu, o mie de ani. Cel
pu]in. Iat` c` n-a durat dec~t cincizeci de ani. S-a defectat ma[in`ria foarte
repede. Numai c`, cei ce au fost la volanul acelei ma[in`rii au luat repede
culoare [i au devenit, peste noapte, constructorii noii societ`]i capitaliste.
A[a avem azi un pre[edinte pe care [i taic`-meu \l iube[te [i nici eu nu pot
spune c`-l ur`sc. Dar Ion Iliescu nu era predestinat s` fac` capitalism \n
Rom~nia. El era secretar cu propaganda al PCR \n 1969-1970. Adev`rat, a
avut o tres`rire de demnitate [i s-a opus lui Ceau[escu, \n sensul c` n-a fost
de acord – dup` vizita \n Coreea – s` se transpun` [i la noi Revolu]ia Cultural`,
care s-a transformat \n C~ntarea Rom~niei, pe parcurs (c~nd ie[eau ]`ranii
\n costume na]ionale [i ]op`iau pe str`zi, actorii recitau poezii patriotice, cu
geniul Tovar`[ului [i mama iubitoare, care era so]ia lui).
– To]i, \ntr-un fel, am fost p`rta[i [i am exersat arta supravie]uirii \n
comunism.
EX PONTO NR.3, 2004
112
– Da, nimic de zis. Ce n-am reu[it noi, totu[i, este c`, cei ce au defectat
comunismul au fost l`sa]i s` defecteze [i capitalismul. Nu e vina lor, ci ([i) a
noastr`. ßi, poate, a scriitorilor, \n primul r~nd. De[i, noi, scriitorii, am reac]ionat
\ntr-un fel. Eu, cum spuneam, am \nceput s` scriu pamflete. Puteam foarte
bine s` iau o culoare, s` accept diversele func]ii care mi s-au propus dup`
'89. Am refuzat, evident, nefiind \n firea mea s` fac frumos \ntr-un mediu
oficial, nici s` fiu ministru sau mai [tiu eu ce. Pe de alt` parte, cred c` exist`
o boal` rom~neasc`, de a ne adapta la r`u. De a nu reac]iona \n fa]a r`ului.
Noi am stat sub turci vreo cinci sute de ani, [i am reu[it s` supravie]uim, de[i
\n istoria Rom~niei nu prea se poveste[te cum a fost de fapt. Turcii au fost
destul de \ng`duitori cu rom~nii. Nu ni s-au d`r~mat bisericile, pentru a pune
\n loc geamii. Bulgarii au avut mult mai mult de suferit, fiindc` s-au opus mai
tare [i, atunci, bisericile lor au devenit geamii. Domnitorii rom~ni au luat culoare,
[i-au pus turban, au purtat [alvari, [i-au trimis copiii la Istanbul, trai neneac`,
pe banii babacilor, cum se spune, vreme de cinci sute de ani. Turcii au trecut
dincolo de noi, \n Ungaria, la Budapesta, au transformat bisericile \n geamii,
au ajuns la por]ile Vienei. ßi s` nu v` \nchipui]i c` noi, acolo, ne luptam cu
turcii: trupele rom~ne[ti c`rau m~ncarea celor ce asediau Viena. Am fost
al`turi de fra]ii no[tri turci. Aceast` tehnic` de a supravie]ui, care pare
formidabil`, are [i un defect esen]ial: nu [tim s` mergem p~n` la cap`t [i nici
ce s` facem cu s`n`tatea noastr`, cu …[ira spin`rii. Chestia aia cu „capul
plecat, sabia nu-l taie” a fost o mare nenorocire pentru noi. Lucru ce se vede
[i ast`zi. E de ajuns s` vezi cum reac]ioneaz` puterea c~nd iese o categorie