Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
74
Chitzin (Cartea c~nturilor; francezii \i spun Livre des Odes), de ea este legat
[i primul biblio-autodafe cunoscut \n istoria civiliza]iilor umane: \n anul 213
\.e.n., \mp`ratul Tzi Chi Huan-di (s` se observe c` numele s`u con]ine [i
vocabula Chi, ceea ce, \n chinez`, \nseamn`... poezie) d` ordin ca respectiva
antologie s` fie ars` din cauza unor idei r`zvr`titoare (!) ce le con]inea. Acum
vreun sfert de secol, \mi amintesc, \ncepusem s` adun fi[ele „c`r]ilor arse”,
\n eventualitatea scrierii unui eseu pe tema dat`. Din ele, „o s` povestesc” un
poem de-al lui Bertolt Brecht care „i se \nt~mplase”” \n preajma Primului R`zboi
Mondial [i chiar a[a se intitula: Arderea c`r]ilor. A[adar, c~nd puterea
guvernant` poruncise s` fie date focului, \n mod public, toate scrierile ce
con]ineau idei d`un`toare, un poet, poate cel mai bun din acele timpuri, se
mir` foarte tare c` \n lista c`r]ilor condamnate nu se aflau [i propriile-i opere.
Aceasta \l f`cu s`-i expedieze neam~nat o scrisoare dictatorului, \n care \i
cerea: „Arde-m`! Arde-m` [i pe mine! Nu m` trece cu vederea! Oare nu am
scris eu totdeauna adev`rul? Nu m` trata ca pe un mincinos!” Impresionant`
aceast` parabol`... Dar cel mai macabru dezm`] anti-carte-cu-idei-
„periculoase” se \nt~mplase \n Rusia \nceputului de secol XX c~nd, spunea
un mare bibliofil, Rubakin, fuseser` date focului peste 25 de milioane de
exemplare de c`r]i... Apoi, ceva [i mai barbar: nu de pu]ine ori, c`r]ile au fost
unele „existente”, \ns` \nc`... nescrise, care se aflau doar „\n mintea” autorilor:
\n a lui Bruno, spre exemplu, filozoful ars pe rug, sau a poetului André Cheniér,
a c`rui cap frumos se rostogolise \n co[ul de sub ghilotina revolu]iei (sau,
poate... antirevolu]iei?) franceze... (Acea ghilotin` \n preajma c`reia – scriam
\ntr-un poem – o doamn` ar fi strigat disperat`: „Poete, te iubesc!” Strig`,
pentru c` desprins de trunchi, capul \nc` aude, aude cu propriile sale urechi,
cu timpanele-branhiile sale palpitante aude cum el, Capul, dimpreun` cu
creierul s`u g~nditor, cade \n panerul de sub ghilotin`...).
Sus, \n avion, rememorez ([i) momentul \n care, ieri sau alalt`ieri, cineva
dintre noi, pentru a-[i demonstra „cli[eisticele” cuno[tin]e \n domeniul
„tradi]ionalelor” leg`turi „moldo-ruso-chineze”, apel` la Nicolae Milescu-
Sp`taru, fapt care – lesne de constatat – nu trezi lic`r de entuziasm \n ochii
amfitrionilor no[tri. Delicat, d-nul Chao Ding (cam bolnav, d~nsul a r`mas la
Pekin), el \nsu[i fost diplomat \n Rom~nia, ne puse la curent c` exilatul nostru
compatriot, fiind reprezentantul ]arului rus, contribuise oarecum [i el la privarea
Chinei de cam 1,5 milioane de km. p`tra]i, de dincolo de r~ul Amur. A[a c`,
s` nu ne sup`r`m, \ns` \n ]ara Marelui Zid Milescu-Sp`taru e – \n deja
eterna-i „contumacie” – aproape „persona non grata”... Asta e... Iar Marco
Polo, care „c`l`tore[te dimpreun` cu mine”, e, \n]eleg, persona grata, astfel
c`, la momentele potrivite, voi mai apela la ajutorul s`u...
çn aeroportul Zhengzhou \]i atrag aten]ia vestmintele portocalii ale
c`lug`rilor care \nt~lnesc oarece delega]ii de confra]i de peste hotare.
Pretutindeni, o luxuriant` [i omniprezent` „planta]ie” de hieroglife, spa]iul
public fiind un adev`rat codru de simboluri, ca s` ne amintim r`s-citatul vers
al lui Baudelaire. Abunden]a inscrip]iilor „la vedere” e [i dovada c` ora[ul
Zhengzhou intr` \n zona, \n extindere, a tot mai intensei dezvolt`ri economice,
caracteristic` \n special Estului Chinei, partea ei de vest fiind net inferioar`
sub acest aspect. (La r`scrucile unor atare drumuri socialist-capitaliste nu
po]i s` nu-]i aminte[ti de mai vechiul banc cu [oferul c`ruia un [ef de stat din
fostul lag`r socialist \i spunea: „Semnal`m la st~nga, dar o lu`m la dreapta”...)
Iar cele mai concludente probe la \ndem~n` le ofer` construc]ia arterelor
moderne de transport, pe una din care am c`l`torit de la aeroport spre ora[,