Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

Am modelat gr`dini pe gustul meu,
Lucruri [i trupuri – numai din
cuv~nt;
ßi c~nd nimic \n jur n-a mai fost
sf~nt
Un ]ip`t a ]~[nit spre ceruri: Eu!
Ce sterp triumf! ßi c~t de efemer!
Un r~s obscen m`-nv`luie, o mie
De legiuni din lucruri m` privesc.
Demonic` mi-e lumea – [i puteri
Nu am s`-ncep o nou` b`t`lie –
ßi-s prea b`tr~n – [i nu mai
\ndr`znesc...
C~nd vii
dintr-o vizuin`
Tem~ndu-m` ca nu cumva
S` fi pierdut pe drum ceva –
N`d`jduind s` pot \ntoarce
Tot ce primit-am de la Parce
S` fiu, iar, lini[tit, p`m~nt.
Atunci
voi striga mam` disperat sim]indu-m` cu
decenii \n urm`
copil?
voi scr~[ni ca uciga[ul ce-[i prime[te
pe drept
dob~ndita pedeaps`?
\ntreb`rile nu m` mai dor
mi le pun
cu rece curiozitate
EX PONTO NR.3, 2004
22
c~nd vii dintr-o vizuin` totul
]i se pare luminos [i curat –
sil` ]i-e de hoitul \n care botul
]i s-a \nfundat [i-a mursecat
totul e, c~nd vii dintr-o vizuin`,
paradis pe care l-ai visat –
[i dup` ce te-nv~r]i un ceas \n
lumin`
t~nje[ti dup` culcu[ul \ntunecat
pedepsitu-m-ai Doamne, pentru
care vin` –
de m` simt biet dihor blestemat?
Datornicul
Scr~[net, nisip, noroaie, ani,
Lacrimi [i remu[c`ri, viclene
Atingeri iu]i – sau doar obscene,
Spaima de [obolani;
Jocul luminii prin poiene,
Sunetul pa[ilor mei vani,
Pl~nsul copiilor s`rmani,
Neantul ce m` linge-alene:
Mereu le socotesc \n g~nd
Desp`r]ire
Uit`-m`, spui, c`rbune d~nd pe gene
(Apa oglinzii r~de, neclintit`);
De-un fel de ger mi-e inima-mpietrit`
ßi zidurile tac [i carnea geme.
M~na-]i ridici [i-o treci prin p`r, alene,
ßi-]i m~ng~i fruntea alb` – mul]umit`.
Ora s-a spart [i, iat`, risipit`
Cade-mprejur cum ar c`dea m`rgele
Pe du[umea. ßi tu nu vezi, ah! tu
Culoare dai obrajilor [i gurii
Frumuse]e pentru altul preg`tind
Nep`s`toare, vesel` [i nu
Vrei s` auzi nici geam`tu-mi nici purii
Silfi mici – obscen \n juru-]i chicotind.
Pe strad`
ce \nt~mplare v`zui
un om (ca [i cum
altul n-a[ mai fi v`zut niciodat`):
era