Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

[i hot`r~t`. „Nu e voie acolo!” „ßi de ce, m` rog, nu e voie?” „P`i, \n`untru se
afl` Felix Gavrilovici, [eful sta]iei, care mi-a poruncit...” „Nu \n]eleg de ce nu
m-ar ad`posti pentru o clip`. Vin de departe. Doar Felix Gavrilovici al dumitale
n-o fi Dumnezeu!” „Nu e, vede]i”, zise omul. „Eu sunt acarul Alexei, Alio[a,
dar Felix Gavrilovici tocmai \[i serve[te partida zilnic` de [ah [i c~nd joac`
[ah nu i se \ng`duie nim`nui s`-l deranjeze.” „Eu o s`-l deranjez” zice maestrul
hot`r~t, [i \mpinge u[a, r`zbind \ntr-o \nc`pere \ngust`, dominat` de o sob`
de tuci pe a c`rei plit` sf~r~ia ademenitor un ditamai samovarul. Pe perete,
revolt`tor p~n` la erezie de afumat`, poza T`tucului t`iat \n linii dure de
crom sau molibden. ßi sub el, abia decupat \n lumina chioar` a unei l`mpi cu
gaz, un omule] \n straie ponosite, chircit deasupra unei table de [ah,
murmur~nd ne\ntrerupt, \n [oapte repezite, de parc` i s-ar fi adresat unui
partener la fel de irascibil. „Iart`-m`, Felix Gavrilovici, c-am dat buzna peste
dumneata, am aflat c` e[ti ocupat dar milue[te-m` [i pe mine, c`l`tor \nsetat,
cu o can` de ap` fierbinte.” C~teva clipe, [eful de gar` \[i molf`i cuvintele,
cu ochii la tabl`. „Acum, dac-ai intrat, n-ai dec~t s`-]i pui singur. Am de ispr`vit
partida asta blestemat` cu mine \mpotriva mea dup` cum vezi, [i iat` c` m`
dovedesc mai slab dec~t mi-am \nchipuit. Am mers cu negrele la sacrificiu,
nebunul la G. 6, [i totu[i, de pe partea cealalt`, n-am reu[it s` stopez avansul
unui pion care-i c~t pe-aci...” „Dar de ce joci singur, omule?” Felix Gavrilovici
tu[i discret ca pentru o glum` bun`. „Fiindc` po]i s` ba]i o mie de verstemprejur
[i n-ai s` g`se[ti o c`p`]~n` care s` [tie m`car rostul pieselor,
dar`mite s`-mi \ncerce puterile. Hai, acum ia-]i apa [i du-te cu Dumnezeu
unde ]i-e de dus”.
Maestrul cump`ni o clip`. „Atunci, ce-ai zice, Felix Gavrilovici, dac` ]i-a[
propune s` continui partida cu mine, eu lu~nd negrele aflate \n dificultate?
Cu pionul `la n`r`va[ care-]i str`punge liniile. Timp avem berechet, nu-i a[a?”
ßeful g`rii \l m`sur` din priviri cu jenant` ne\ncredere. „Dac` ai ceva habar
de jocul `sta, ia atunci dumneata albele, c`-s \n avantaj.” „S-o iau drept un
favor?” „Nicidecum, cet`]ene! Dimpotriv`! çmi la[i mie negrele cu care am
gre[it, vreau s` m` iau \n serios... ßi ]in s`-]i mai spun, n-oi fi auzit p~n`
acum de Felix Gavrilovici, c` rareori mi s-a \nt~mplat s` m` \nving` cineva \n
afara mea, adic` una din cele dou` jum`t`]i pus` s` joace \mpotriva celeilalte.”
Campionul mondial pierde ingenios. Felix Gavrilovici jubileaz`
recunosc~nd, sportiv, iscusin]a partenerului s`u, m`car pentru a-[i confirma
propria reputa]ie. „Mai facem una?” \ntreab` gazda \nc~ntat`. Abia au decuplat
locomotiva, s-o adape la pomp`”. „De acord” zice maestrul. „çnc` una scurt`,
dar cu o singur` condi]ie. S`-mi \ng`dui s` joc f`r` perechea de cai”. „Cum
a[a?” „Cum ai auzit. Eu joc f`r` cai \n vreme ce dumneata st`p~ne[ti toate
piesele. Punem pariu pe o bucat` de zah`r.” Felix Gavrilovici \[i prive[te
str~mb ciudatul oaspete-intrus dar prime[te provocarea; afar` viscole[te [i
singur`tatea st` la p~nd` \n pragul izbei, gata s`-l \nha]e. Ce alternativ` \l
pa[te? Niciuna! Campionul mondial c~[tig` f`r` drept de apel. „N-am mai
pomenit o dr`cie ca asta!” morm`ie \nciudat, atins \n orgoliul lui de \mp`timit
[ahist, campionul stani]ei [i al celor o mie de verste de jur-\mprejur.” Cum se
poate \nt~mpla a[a ceva?” „P`i, cum s`-]i explic eu, Felix Gavrilovici? Simplu
ca bun` ziua! Elimin~nd caii de la bun \nceput, mi-am oferit prilejul s` m`
concentrez pe mai pu]ine piese. P`cat c` trenul nu m` a[teapt`, altfel ]i-a[
demonstra c`, lipsindu-m` [i de ture, s` zicem, mi-ar fi [i mai u[or s` m`
ocup de celelalte, c~te mi-au mai r`mas. Cu c~t ai mai pu]in, cu at~t \]i
gospod`re[ti mai bine agoniseala, care-o fi ea. Ai mai pu]ine griji, vas`zic`.
EX PONTO NR.3, 2004
79