Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC
Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC
Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
ßTEFAN CARAMAN<br />
Fotoliul tat`lui meu<br />
F<br />
otoliul tat`lui meu este \nc` acolo, \n fa]a casei. Lemnul s`u s-a scorojit,<br />
vopseaua a cr`pat [i a c`zut. Genera]ii peste genera]ii de vr`bii s-au zbenguit<br />
pe t`blia lui; peste el a plouat, a nins, l-a ars soarele…<br />
ßi-l cump`rase dintr-unul din ultimele salarii, \nainte de a se fi pensionat.<br />
Era o dup` amiaz` de var`, tocmai plouase, apa din strea[ina casei se scurgea<br />
de parc` s-ar fi prelins o felin`. O priveam pe fereastr`, eram copil [i-mi<br />
\nchipuiam c` nici o femeie nu putea fi mai frumoas` dec~t apa, nici chiar<br />
mama. Sau doar mama, dar nu \ntotdeauna ci numai c~nd m` ducea \n ora[.<br />
Atunci am auzit poarta de la strad`. Aveam o poart` metalic`, prost uns`<br />
[i oricine intra \n curte se f`cea anun]at de sc~r]~itul acesteia. Singurul motiv<br />
pentru care tata refuza sistematic s` o ung` era acela c`, astfel [ubrezit`,<br />
p`rea uman`. Nu odat` \l surprindeam vorbindu-i, mai ales c~nd venea acas`<br />
afumat – de obicei o–\njura. A[a era tata, \i trebuia o persoan` cu care s` se<br />
certe [i pentru c` pe noi to]i ne iubea, \[i g`sise \n poart` partenerul ideal de<br />
conflict.<br />
„’r]ii m`-tii!” l-am auzit [i am [tiut c` b`use.<br />
Imediat am s`rit \n sus de bucurie – c~nd era beat tata m` alinta. Cu<br />
cinismul copilului u[or razgaiat, \l preferam astfel. Jucam ri[ca pe bani [i<br />
f`cea \n a[a fel \nc~t s` piard`, iar c~nd nu mai avea nici un [fan] m` l`sa s`<br />
m` joc cu cheile – avea un buchet stufos cu un breloc \n form` de siren`. Dar<br />
\nainte de aceasta intra \n cas` [i afi[a un aer vinovat… nu mult, ci c~t s`-i<br />
st~rneasc` mamei un sentiment de compasiune… mama \l primea cu un aer<br />
sever, iar tata nu reu[ea s` b~guie dec~t un timid<br />
EX PONTO NR.3, 20<strong>04</strong><br />
„ce-i drag`, ce te ui]i a[a?”<br />
Apoi ap`ream eu [i-i s`ream \n bra]e. La o asemenea scen` mama<br />
devenea brusc frumoas`, mai frumoas` dec~t apa care se prelingea din<br />
strea[in`; ridica din umeri [i se retr`gea \n buc`t`rie. Am asociat \ntotdeauna<br />
buc`t`ria cu un sanctuar \n care numai ea avea acces. Toate oalele, farfuriile,<br />
50