Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

iar \n ora[ am tot [erpuit pe viaducte ce ordoneaz` transportul urban,
excluz~nd ambuteiajele de circula]ie. çn Zhengzhou sunt demolate cartiere
\ntregi, unde zeci, ba chiar sute de muncitori aleg c`r`mizile din d`r~m`turi.
çn alte sectoare, se \nal]` edificii moderne de b`nci [i hoteluri, de institu]ii
publice. Ai putea spune c` urbea e \ntr-o stare magmatic` de reformulare/
reorientare socio-economic` strategic`.
Provincia Henan e considerat` leag`nul civiliza]iei chineze, care s-a
\ntemeiat de-a lungul Fluviului Galben (Huanhe), pe ]`rmul c`ruia e programat
s` ajungem [i noi, precum ne informeaz` „noul” nostru \nso]itor, t~n`rul domn
Xixiao Dong, asistent-doctorand la Sec]ia de Limba Rom~n` a Facult`]ii de
Limbi Europene din Pekin. ßi d~nsul a avut un stagiu de specializare \n
Rom~nia [i ar mai dori s` viziteze meleagurile carpato-euxine.
çn fa]a hotelului „Podul de aur”, unde vom fi caza]i, se \n[ir` straturi cu
astre [i crizanteme care, crescute, \ngrijite de om, simbolizeaz` fidelitatea
so]iilor, \n contrast cu florile „s`lbatice” de c~mp, pe care le poate rupe oricine.
çn holul hotelului st` o t~n`r` doamn` sub]iratic`, n`ltu]` care, conform listei
de angaj`ri, presteaz`, la comand` [i contra plat`, masaj relaxant.
Programul zilei mai prevede [i o vizit` la sediul Asocia]iei Scriitorilor din
Provincia Henan, care num`r` [ase sute de membri, din ei doar a treia parte
fiind [i membri ai Uniunii Scriitorilor din China. O delega]ie de condeieri rom~ni
mai poposise \n regiune prin 1999. Aici se vorbe[te oarecum mai deschis,
mai pu]in protocolar, amintindu-se [i faptul c`, p~n` prin anii ’80 ai secolului
trecut, literatura chinez` era \nfeudat` concep]iilor pseudoartistice
minimalizante preluate de la dogmatismul literaturologic sovietic. Zhang Yi,
pre[edintele asocia]iei, are un comportament dezinvolt, oarecum... cenaclisteuropean,
p`r~ndu-mi-se a fi dint~ia fire de boem pe care am „descoperit-o”,
p~n` la acest moment, printre colegii chinezi. Criticul Sun Guan Tzui spune
c` perioada interbelic` a literaturii ]`rii sale a fost mult mai relevant` dec~t
cea din anii ’50-’60. Ast`zi este imperioas` tendin]a de contemporaneizare a
scrisului autorilor chinezi. Dat fiind c` discu]ia e mai deschis` dec~t cea de la
Pekin, \mi amintesc de unele remarci ale sociologului F. Jullien, printre care
[i cea c` una din repercusiunile filiate \n contemporaneitate din tradi]ia chinez`
este excluderea unei disiden]e tran[ante a intelectualilor. Ca [i pe timpuri,
ast`zi critica se exprim` \n manier` oblic`, litotic, \ntr-un stil eufemistic, al
sub\n]elesurilor. De pe alt versant, parc`, Y. Chevrier scria c`: „Intelectualul
contestatar este cel mai frumos cadou pe care modernizarea incomplet` l-a
f`cut revolu]iei”.
ßi aici, amfitrionii vorbesc de cinematografia rom~neasc`, cea care le-a
luminat c~t de c~t june]ile adumbrite [i derutate de revolu]ia (a)cultural`,
amintind – ce memorie! – mai multe filme, printre care cele despre ßtefan cel
Mare [i Ciprian Porumbescu.
Apoi, ca de obicei, agapa confratern` la care, printre altele, ni se ofer`
bucate din meduz`, crab, m`dular de taur, pe[te, diverse specialit`]i din carne,
br~nz`-soia, sup` de pe[te – „unicul care depune nu icre, ci chiar ou` –
ou`!” precizeaz` cineva. Ciocnim minuscule p`h`ru]e de rachiu autohton,
remarc~nd nu f`r` satisfac]ie [i voie bun` general` c`, \n chineze[te,
echivalentul „Noroc!”-ului-toast e... „Cambei!” Iar cineva se intereseaz` cum
ar fi „Cam bei!”-ul rom~nesc propriu-zis \n chinez` [i gazdele nu prea g`sesc
echivalentul, deoarece \n China nu se... cam bea.
EX PONTO NR.3, 2004
75