Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

acolo, \n fruntea grupei lui de solda]i, s` \n]eleag` (el, pentru vecini [i pentru
tot ora[ul) noima prezen]ei unor c~ini care f`ceau mare g`l`gie, uneori, adic`
noaptea. „Abia disp`ruser`, din fa]a zidurilor Cet`]ii, cetele de barbari, adic`
abia fuseser` alunga]i, dup` cum [tim, cu un mare sacrificiu (s` ne g~ndim
la Philippos, nu?) [i iat` c` \n casa… c` sub casa lui Mucaporus fuseser`
adu[i c~ini, iar ace[tia urlau noaptea [i nici \n timpul zilei nu st`teau deloc
cumin]i, iar oamenii cumsecade din jur se temeau. De vr`ji, de boli…” Gazda
\l primise cum se primesc oaspe]ii-prieteni: cu vin nou [i bun`-dispozi]ie. A
recunoscut c` are animale \n beci, aduse de cur~nd. A promis c` le va elibera.
„Parc` \mi zburaser` min]ile sau mi le luase un duh r`u: n-am mai \ntrebat de
ce \[i umpluse beciul cu fiarele, nici n-am cerut s` ridice trapa, ca s` le v`d
(atunci mi-a[ fi dat seama c` nu-s c~ini, ci lupi) [i nici pe vulturii din camera
cea mic` nu i-am v`zut. Nu i-am v`zut, de[i a ]ipat unul…” Longinus: „Eu,
[tiind de la Cornelius problema, m-am dus acas` la Mucaporus a treia zi, s`
cercetez cum \[i ]inuse acesta cuv~ntul. De vulturi n-aveam habar, iar ace[tia
n-au mai ]ipat, a[a c` nu mi-au atras aten]ia. Mucaporus mi-a spus c` nu
eliberase c~inii, pentru c` erau bolnavi [i pe aceia urma s` \i elibereze cur~nd.
Am fost destul de de[tept ca s`-i poruncesc s` ridice trapa, [i s` aduc` un
opai], dar n-am \ntrebat cum de \i eliberase [i unde. Iar \n beci, \n lumina
zg~rcit`, n-am v`zut mare lucru, oricum n-am v`zut c` \n`untru sunt lupi, nu
c~ini. Apoi m-a ame]it [i putoarea de fiar` [i n-am insistat… Curaj s` cobor?
Nu-i vorba de curaj. Un adev`rat soldat [tie c` trebuie s` ai curaj doar dac`
e necesar, ori eu nu \n]elegeam c` e necesar; Mucaporus este om de cuv~nt
[i, dac` spusese c` va elibera animalele…”
Starostele Leon: „Beciul este beci. Da. C` a folosit ca \nchisoare pentru
jivine, la fel cum f`ceau necredincio[ii de alt`dat`, e alt` poveste. Dar trebuie
s` aduc aminte, despre a doua camer` a casei, ceea ce me[terul Andronic
a uitat s` spun`, anume c` avea din construc]ie – nu-i a[a, me[tere? – nu
gratii, la deschiz`turile-ferestre, ci plase de fier, comandate lui Straton (Straton
e bolnav? R`nit, spune]i…), ceea ce trebuia s` mire. De ce, me[tere
Andronic…”
Judec`torul cel v~rstnic: „Nimeni, nici me[terul Andronic [i nici altcineva,
nu putea \n]elege din acel am`nunt c` \n acea camer` acuzatul urma s`
g`zduiasc` vulturi.”
Era momentul s` se discute pu]in despre prietenia lui Philippos cu
Mucaporus. „Ciudata prietenie”.
Acum au vorbit cei mai mul]i dintre martori (chema]i sau nu). Au spus
multe, dar nu mult. Conform declara]iilor, a reie[it c` prietenia lor se rezuma
la \nt~lniri sporadice la mese \mbel[ugate stropite cu vin „ne\ndoit cu ap`”
(„Era cunoscut` preferin]a r`posatului pentru astfel de licori, preferin]` fireasc`,
]in~nd cont c` Philippos fusese militar iar Mucaporus… lui Mucaporus \i
pl`cea.”) [i la partidele de v~n`toare. V~nau \mpreun` mai ales bouri… dar
[i cerbi. Ba, mai ales cerbi. Unele partide se \ntindeau pe mai multe zile [i
nop]i. Aveau oamenii lor, tocmi]i, \ntre subofi]erii [i solda]ii din teritoriu, dintre
]`ranii din zon`…
Fiindu-i \ng`duit (la \nceput) s` vorbeasc` p~n` la cap`t, t~n`rul
Valentinianus a vorbit cu mult` c`ldur` despre v~n`toare, st`ruind asupra
faptului c` acea \ndelednicire nu este p`c`toas`, nici bun` doar pentru p`g~ni
sau pentru plebei, fiind o activitate b`rb`teasc`, foarte potrivit` celor care vor
s` \mbr`]i[eze cariera armelor, de exemplu… „çn trecut… (glas ridicat)
…adev`ra]ii r`zboinici trebuiau s` treac` proba v~n`toarei…” „A[ putea spune
EX PONTO NR.3, 2004
59