Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

Iar din sufletul cel lene[,
Hai, alung`-n veci nesa]ul,
Te p`trunde, de \]i pas`,
De o adiere oarb`,
Care la picioare-]i las`
Un m`nunchi \ntreg de iarb`.
Iar` c~nd cu vuiet seara
Se va scobor\ discret,
Va c~nta iar disperarea
Ca un tril de p`s`ret.
Colocviu sentimental
çn parcul vechi, \nghe]at, solitar,
Dou` umbre trecur`, de jar.
Ochii li-s mor]i, iar buzele reci
Cuvintele-abia se aud pe poteci.
- ç]i aminte[ti de-av~ntul tineresc?
- De ce ]ii neap`rat s`-mi
amintesc?
- ßi inima-]i mai bate l-al meu
g~nd?
M` mai visezi tu noaptea? – Nu,
nicic~nd.
- Ah! zile fericite, minunate,
- C~nd gura mea pe-a ta-nt~lnea!
– Se poate.
- Ce-albastru era cerul, dorul viu!
- El a fugit \nvins \n cer pustiu.
Astfel prin ov`zul nebun s-au tot
dus,
Ci singur` noaptea deslu[i ce au
spus.
Traducere de
GHEORGHE MOCU¥A
çn parcul vechi, solitar, \nghe]at,
N`lucile via]a au evocat.
EX PONTO NR.3, 2004
87