Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
138
homodiegetic` au impus cartea ca o veritabil` reu[it` a analizei psihologiei
acestor tineri de[i, nota bene!, anul \nregistreaz` romane isc`lite de nume ca
Tudor Arghezi (Cimitirul Buna-Vestire), M. Blecher (Inimi cicatrizate),
Mircea Eliade (Domni[oara Cristina), Eugen Lovinescu, Ani[oara Odeanu,
Victor Papilian [.a.
Punctul terminus al acestui itinerariu este Bucure[tiul, unde scriitorul
tr`ie[te din 1931. Fiecare popas a \nsemnat o perioad` de existen]` \n acest
lung [i parc` niciodat` terminat proces formativ, asemeni unor straturi
geologice, de civiliza]ie, biografice, „cel mai important dintre ele fiind,
bine\n]eles, ciclul bucure[tean, nu numai prin longevitate, dar [i prin
multitudinea experien]elor tr`ite aici, unele paroxistice [i abisale”.
Este inutil s` urm`rim itinerariul exterior. Cum spuneam, c`l`toria tinde
spre centrul existen]ei, omul \nsu[i, spiritul unde medita]iile sunt f`r` de limit`.
Tenta]ia este aceea a consider`rii lumii ca un spectacol \n care \[i g`sesc
locul toate marile specii [i unde el \[i afl` rolul de privitor, actor [i comentator.
Este o scen` real` [i instabil` surprins` mai ales \n „sectorul” cultural, cu
prezen]a sa activ`. Nu at~t latura documentaristic` impune, de[i nu-i lipsit`
de interes [i contribuie la configurarea Bucure[tiului ca personaj al vie]ii inter
[i postbelice, ci acele comentarii, observa]ii, contribu]ii proprii realizate printr-o
comunicare direct`, cu priz` sigur` la lector. Ca \ntr-un muzeu al personajelor
sunt prinse c~teva figuri ce probeaz` talentul de portretist, cu interes pentru
un destin pe care nu-l va cunoa[te niciodat`. Un Alecsandri [i un Ghica se
\ntrupeaz` \n Pericle Martinescu: „Cu turcabetul Seim Ibrahim… eram ca doi
fra]i. Singurul lucru ce ne deosebea era c` eu aveam o c`ciul` mare, neagr`,
de blan` de oaie, f`cut` de cojocarul din sat, \n timp ce Ibram, cum \i spuneam
noi, pe scurt, se m~ndrea cu un fes ro[u, de postav ]esut des, ca un ciucure
negru de m`tase ce-i at~rna la ceaf`, cump`rat de la t~rg, pe care nu-l scotea
niciodat` de pe cap, nici \n cas`, nici la mas`, nici c~nd se sp`la pe fa]`, nici
c~nd se \nchina lui Alah, at~t vara c~t [i iarna pe c`ldurile cele mari.” Intr` \n
acest muzeu [i Petru Groza, de ex., „un mare cozeur, avea o verv`
sc~nteietoare”, c`ruia \i scria biografia, desp`r]indu-se \n final din cauz` c`
primul ministru ridicase preten]ia de a ap`rea drept co-autor [i, \n consecin]`,
s` \mpart` drepturile b`ne[ti. Adev`ra]ii protagoni[ti, al`turi de scriitorul \nsu[i,
r`m~n marile aglomer`ri urbane, trepida]ia vie]ii or`[ene[ti pe care ochiul
lacom le surprinde pe dinafar` [i pe din`untru, \n tumultul general dar [i \n
ceea ce e propriu fiec`reia, ce le une[te [i ce le deosebe[te. Bucure[tiul
tentacular, „ora[ul tuturor pr`bu[irilor”, e reconstituit din segmente unite prin
cultur`, ca domeniu cu efect catalizator. Diverse medii artistice, literare,
gazet`re[ti, sunt surprinse \n tr`irea lor frust`. Ca func]ionar al Prim`riei
Capitalei, la serviciul intitulat „Mi[carea cultural` a Capitalei” ia contact direct
cu diver[i colaboratori ai acelor Atenee culturale, stipendia]i. O impresie
puternic` \i las` lumea actorilor, „f`r` m`[ti [i grimase”: „C~nt`re]i cu vocea
\n deriv`, dive ce \naintau spre v~rsta ingrat`, actri]e amenin]ate de spectrul
rat`rii, tineri debutan]i sau b`tr~ni veleitari, precum [i toate categoriile de
slujitori ai scenei r`ma[i [omeri [i \mpu[c~nd francul, se rugau s` le oferim o
«trimitere» pentru a se produce \n fa]a unui public de periferie…”. ßi mediile
se succed caleidoscopic. Cel studen]esc, patronat de nume celebre ale
filosofiei, literaturii [i culturii rom~ne (P.P. Negulescu, Mircea Florian, D. Gusti,
C. R`dulescu-Motru, Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu, G. Oprescu…), cel
gazet`resc, de[i domeniul \i repugn`, c`ci este unul al aservirii, al momentului
[i „asfixiind individualitatea creatoare”, al bibliotecii – a fost printre cei care