Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

Adio Paphos, a fost o sear` minunat`. Ai aici albinele [i m`slinii [i \n
fiecare diminea]` soarele r`sare din mare \n fa]a casei tale; poate c` cel ce a
avut dreptate e[ti tu, nu eu. Dar acuma s-a f`cut t~rziu.
EX PONTO NR.3, 2004
48
7. Dup` cum ]i-am promis, Paphos, \n seara aceea pe care n-o voi uita,
\]i scriu aici tot ce s-a \nt~mplat de atunci. Nu vei putea publica acest jurnal,
dar mi-ai spus c` nu te intereseaz` asta; prea bine.
S`rb`toarea Afroditei a decurs cum m` a[teptam. Lumea venise ca la
circ; se [tia c` o voi ruga pe zei]`. Mul]i pariaser`, erau acolo t`blii de lemn
vopsit pe care erau scrise pariurile; c~nd am ajuns cota era de 4 la 1 pentru
mine [i p~n` la sf~r[it a mai crescut cu trei puncte (nu-i adev`rat c` am f`cut
parte din combina]ie; dar n-am putut refuza darul ce mi l-au oferit c~[tig`torii
la sf~r[it).
Erau turi[ti acolo, cu aparat de fotografiat, venise [i presa [i am dat c~teva
interviuri, cum se obi[nuie[te. Toate astea probabil le [tii. Am f`cut zei]ei o
slujb` scurt`; [tiam c` oricum m` va asculta. P~n` [i Apollo, pe care nu-l
iubeam, mi-a prezis \nc` de mult c` voi reu[i; a[a c` eram sigur de mine. Am
dat atunci o petrecere [i-mi pare r`u c` n-ai putut s` vii (b`nuiesc c` m`
condamnai; dar ]i-ai asumat rolul con[tiin]ei mele f`r` s` ]i-o fi cerut).
çn sf~r[it, mi-au cerut o descriere a clipei c~nd Galateea va prinde via]`;
n-am l`sat televiziunea s` asiste, de[i orgoliul meu o reclama; ar fi fost un
triumf. Dar era goal` [i nu voiam s` o vad` nimeni a[a, afar` de mine. A[a c`
am f`cut o descriere foarte emo]ionant` [i poetic`; ziarele au publicat-o imediat
cu \nflorituri [i titluri pe cinci coloane (era, nu-i a[a, un eveniment mondial).
De fapt lucrurile s-au \nt~mplat \n felul urm`tor. Ajunsesem acas` \ntr-o
stare de euforie ([tii c` nu m` \mb`t cu u[urin]`) dar oricum a trebuit s`
ciocnesc cu oficialit`]ile [i cu simpatizan]ii; a[a c` n-am dat prea mult` aten]ie
la ce se \nt~mpla acas`. Era sear` (o \nserare poetic`, Paphos; te predispunea
la melancolie). De fapt m-am dus \n buc`t`rie; [i am g`sit-o acolo. ßedea cu
m~inile \n poal`, cam zgribulit`. Era goal` [i am vrut s-o cert pentru at~ta
impudoare; dar mi-am amintit c` nu [tie nimic [i va trebui s-o \nv`] eu totul (la
sf~r[it mi-am dat seama c` [tia mai multe lucruri dec~t a[ fi crezut. Dar, chiar
de la \nceput a avut nefericitul obicei de-a t`cea; asta a fost \ns`, dac` m`
g~ndesc bine, una din pu]inele ei calit`]i). Ciudat; dar parc` era mai pu]in
frumoas` dec~t p~n` atunci. Asta m-a f`cut s`-mi schimb p`rerea, Paphos:
arta totu[i minte \ntruc~tva...
S`-]i povestesc lunile c~t am deprins-o cu via]a de toate zilele – e inutil.
ßtii c` sunt un prost pedagog. Am \nv`]at-o lucrurile elementare pe care,
credeam eu, trebuie s` le [tie o femeie. Dar afar` de aripile marelui fluture
care murise chiar \n clipa c~nd am \nceput s-o sculptez, n-o interesa mare
lucru. Ie[ea [i privea stelele; limba a \nv`]at-o u[or [i la fel semnele de
circula]ie (asta era spaima mea, [tii c~te accidente sunt. ßi ea era at~t de
ne[tiutoare! Biata f`ptur` nevoit` s` \nfrunte moartea. Dar despre asta
nu i-am vorbit. N-aveam la \nceput curaj. Apoi n-am mai avut prilejul – [i la
urma urmelor credeam c-o va \n]elege singur`).
Desigur c-a acceptat s` se m`rite cu mine; dup` cum [tii, [i-a f`cut o
rochie din aripile acelea ce \ncepuser` s` putrezeasc` pe la col]uri; dar erau
\nc` str`lucitoare [i ciudate. çn ziua nun]ii a picat [i Sattyamas; nu-mi aducea
nimic \n dar [i de atunci nu l-am mai v`zut. Dar \n noaptea aceea am avut
primul e[ec \n fa]a unei femei. A fost umilitor; dar n-am mai avut a doua zi
curajul s` repet gestul [i mai t~rziu mi-am dat seama c` nici nu-mi va fi cu