Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

[i catabasisul \n Infernul m`celariilor. çn final, c`mila \[i g`se[te refugiul la
Gr`dina Zoologic`, aparent liber` \ntr-un spa]iu carceral [i carnavalesc aflat
\n apropierea Palatului Oglinzilor str~mbe, centru al acestei lumi dedalice \n
care totul este deformat printr-o specularitate malefic`.
Idriss \[i reg`se[te [i el fotografia, ca \ntr-o nara]iune de gradul al doilea,
\ntr-o revist` cu benzi desenate [i chiar i se pare c` o int~lne[te pe femeia
blond`, dar totul se termin` printr-o \nc`ierare [i cu o nou` fotografie, de data
aceasta la poli]ie. „Nu-i vina mea dac` toat` lumea m` fotografiaz`”, exclam`
el obosit [i nedumerit de infinita sa multiplicare prin imagini. Roland Barthes
consider` c` a-l privi pe cel`lalt \nseamn` „a-l dezorganiza, a-l statornici
apoi \n dezordinea sa, a-l men]ine adic` \n \ns`[i fiin]a nulit`]ii sale”. Fotografia
provoac` astfel un efect de pulverizare a fiin]ei, a identit`]ii.
çncerc~nd s` se salveze din lumea aparen]elor, \n care este supus sclaviei
efigiei, idolului [i chipului, Idriss \ncepe s` \nve]e arta caligrafiei. Afl` astfel
de la maestrul s`u c` „imaginea este cu adev`rat opiul Occidentului. Semnul
este spirit, imaginea este materie. Caligrafia este algebra sufletului, este
\ntruchiparea invizibilului prin vizibil” [i presupune eliberare [i m~ntuire.
Dincolo de implica]iile religioase, lec]iile au [i o rezonan]` mitologic` prin
recrearea mitului Meduzei. Frumuse]ea copilei solare devenit` regin` \i
fascineaz` pe to]i prin portretul s`u: „imaginea este \nzestrat` cu o str`lucire
care paralizeaz`, precum capul Meduzei care \i preschimb` \n piatr` pe to]i
cei care o priveau.” çn plan simbolic, Meduza simbolizeaz` imaginea deformat`
a sinelui. For]a malefic` a imaginii provine din \nsumarea confuz` [i
discordant` a unor semne care a[teapt` s` fie citite. Pentru cel care [tie s` o
interpreteze, imaginea nu este mut`, ci ascunde, asemenea unei holograme,
neb`nuite fa]ete.
Actul specular se produce [i la nivelul textual, nara]iunea cuprinz~nd mai
multe puncte de fug` care concentreaz` semnifica]iile, proiect~ndu-le mai
departe amplificate. A[a se \nt~mpl`, de exemplu, \n cazul povestirilor
\ncadrate. La \nceput, dup` dansul frumoasei Zett Zobeida, se roste[te ca
\ntr-un ritual, Povestea lui Barb`-Ro[ie sau Portretul regelui pentru ca spre
final s` se nareze Legenda reginei blonde, prefigur~nd acela[i dans al na[terii
[i al mor]ii. Masculinul [i femininul, animus [i anima se reunesc astfel \ntr-o
imagine complex`, reflect~ndu-se [i complet~ndu-se reciproc.
Cercul c`utarilor [i oglindirilor se \nchide (sau se deschide?) prin reg`sirea
pic`turii de aur \n vitrina unui magazin luxos de bijuterii din Pia]a Vendome.
Talismanul oazelor apare ca antidot al \nrobirii prin imagine [i marcheaz`
\ntregirea sinelui atunci c~nd vitrina \n care se afl` pic`tura de aur se sparge,
favoriz~nd astfel ruperea lan]ului mirajelor [i eliberarea eului reflectat. çn final,
Idriss este cel care interpreteaz` dansul eliberator, ]in~nd \n bra]e ciocanul
pneumatic [i devenind „surd [i orb” la alte tenta]ii ale specularit`]ii.
1
Michel Tournier, Pic`tura de aur, Polirom, 2003 (toate referin]ele urm`toare vor face apel la
aceea[i edi]ie)
2
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucure[ti, Editura Univers
enciclopedic, 1998, p.92
3
Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Bucure[ti, Meridiane, 1998, p.21
EX PONTO NR.3, 2004
165