Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

cronica literar`
NICOLAE ROTUND
Pericle Martinescu: Visul Cavalerului
L
iteratura memorialistic`, \ntr-o varietate de specii, continu` s` men]in`
treaz interesul unui mare num`r de cititori. Fie c` e vorba de autobiografie,
de jurnale, de coresponden]`, de alte forme incluse acestui tip de literatur`
– c~nd putem vorbi despre literatur`, desigur! –, curiozitatea este
nedisimulat`, \ndeosebi dac` autorul are ce s` comunice. Un text care
expune liniar faptele are avantajul c` este mai u[or de citit, este un text
cu un mai pronun]at caracter programatic, inten]ional. C~nd caracterul
deliberat este totu[i marcat de o anume mefien]`, aceasta se resimte \n
scriere, \n special printr-un fragmentarism ce nu intr` neap`rat \n calcul
ca tehnic` a expunerii. Dar dac` volume \ntregi unde anumite „personaje”,
\nt~mpl`ri, evenimente revin, efortul reconstituirii este cu siguran]` mai
mare. El este \ns` recompensat de nenum`ratele perspective, deriv~nd
unele din altele, ce ]i se deschid.
çncerc o asamblare printr-o re-lectur` a numeroaselor scrieri
memorialistice ale lui Pericle Martinescu –, de la cele publicate \n reviste
la c`r]i ap`rute la diverse edituri. O pies` important` definit` de concizie
este Visul Cavalerului, Ex Ponto, 1998.
Formula aleas` este a dialogului dintre Autor [i Con[tiin]a sa, mai
exact dintre Ego [i Alter-Ego. Tipul acesta de dialog e re]inut \nc` din
Antichitate, Rena[terea \nregistr~nd un moment de v~rf. Conversa]ia se
poart` pe diverse teme din filosofie, moral`, art`, literatur` etc., av~nd
ca protagoni[ti Natura [i Sufletul, çn]eleptul [i Lumea, Eu [i El, Maestrul
[i Discipolul (çnv`]`celul) etc., [i a[ putea spune c` este un apanaj al
c`rturarilor, al acelor oameni cu un \ntins [i profund orizont de cunoa[tere.
Titlul, marc` a paratextului, reproduce pe acela al unui tablou de Rafael,
ce ilustreaz` prima copert`, unde un cavaler adormit este flancat de
dou` tinere simboliz~nd Ac]iunea [i Contempla]ia. Autorul (Ego-ul, deci)
se dest`inuie: „La fel [i eu, am pendulat totdeauna \ntre Ac]iune [i
Contempla]ie, tentat de am~ndou` \n aceea[i m`sur`, dar f`r` a m`
decide total pentru nici una – fire setoas` de Absolut, cum m` [tiam,
adic` nemul]umindu-m` cu jum`t`]i de m`sur` – dac` a[ fi optat pentru
Contempla]ie ar fi trebuit s` ajung un sihastru, iar dac` m-a[ fi declarat
pentru Ac]iune a[ fi sf~r[it prin a deveni martir. Nu aveam structura psiho-
EX PONTO NR.3, 2004
135