Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

vizibil`, inclusiv interna]ional, din exotism [i, repet, din motive de – latent`,
poate – discriminare rasial`, dar – dac` exist` vreo urm` de „]ig`nie” aici, ea
se refer` la institu]iile locale [i centrale care nu i-au controlat, respectiv
prevenit, ilegalit`]ile. Restul, adic` diferen]ele de „stil” dintre o majoritate care
judec`, neput~nd ea \ns`[i construi [i o minoritate care edific`, lipsit` fiind
de cultur` [i con[tiin]` critico-estetic`, e lipsit de nuan]` „etnic`” [i se aplic`,
f`r` nici o discriminare, mai tuturor noilor \mbog`]i]i. Prin urmare, nu [tim
\nc`, \n urma vreunor cercet`ri serioase, academice [i de teren, de ce
construiesc cum construiesc „acas`” migratorii rom~ni, atunci c~nd o fac;
mai mult, nu [tim cum lucreaz` ast`zi fenomenele de acultura]iile [i nici
mecanismele generatoare de kitsch. Mi se va r`spunde c`, probabil,
chestiunile estetice, de scar` [i de horror vacui, sunt futile din perspectiva
temei, ale c`rei consecin]e socio-umane sunt mai importante dec~t cele
arhitecturale. Argumentul meu, cu privire la noile tipuri de locuire pe care
migra]ia ni le propune, este c` ele deja exist` chiar [i \n societ`]i primitive
precum aceea rom~neasc` [i, exist~nd \n formele pe care le voi descrie,
demanteleaz` societatea gazd` [i toate regulile de func]ionare „tradi]ionale”
ale acesteia. De la parohia care nu mai func]ioneaz` pe principiul proximit`]ii
geografice [i p~n` la desfiin]area „dep`rt`rii” prin servicii oferite electronic,
cu toate sunt importante [i, precum curen]ii de ad~ncime, lucreaz` aproape
nev`zut pentru durat` scurt`. C~nd ele \[i vor da pe fa]` efectele, a[a cum o
fac deja – de la campania electoral` a emigran]ilor \n „patria-mam`” la disolu]ia
autorit`]ilor de tip anterior [i la abolirea definitiv` a culturilor „vernaculare”
tradi]ionale – ele ne vor p`rea stranii [i nea[teptate.
Locuirea pe traiectorie [i forma – straniu familiar` ast`zi – de „acas` \n
str`in`tate” nu sunt singurele ciud`]enii pe care ni le ofer` societatea
contemporan` spre a ne ogoi grijile cu privire la alienarea f`r` limite a fiin]ei
umane prinse \n cotidianitate. Traiectoriile care unesc exila]ii de „acasa” lor,
r`mas` undeva \n urm` \n timp [i spa]iu, se hr`nesc din alimente [i b`uturi
de „acolo”, care sunt aduse „dincolo” de marile corpora]ii, de globalism.
Grupurile etnice din exil sunt avide de a consuma nu doar hran`, ci [i informa]ie
sau divertisment de acas`, lucru f`cut posibil de inter-conectivitatea re]elelor
de circula]ie, informa]ie [i comer]. A comanda direct, pe internet, f`r`
intermediari chiar, produse de „acas`”, sau servicii care s` fie performate
„acas`” f`r` a mai fi necesar` prezen]a fizic`, a corpului aflat „departe” a
devenit o stare de normalitate.
Nu mai suntem nici cu totul pleca]i, dar, de asemenea, nu mai suntem
nici integral sosi]i altundeva. Pe deasupra – [i prin capilarele – stabilit`]ii de
odinioar`, localul [i globalul \[i dau m~na, inform~ndu-se unul pe cel`lalt.
Cei care au anun]at moartea identit`]ii locale pe m~na globalit`]ii s-au gr`bit.
Dimpotriv`, pare c` globalitatea cea mai acerb` devine vehicolul prin care
localitatea ultim` se ex-pune \n lume \n chiar diferen]a sa 4 . Prezen]a noastr`
[i „casa” ne sunt identificabile de-a lungul traiectoriilor de deplasare frecvent`,
de migra]ie. Putem mai degrab` stabili modele de migra]ie dec~t ar`ta un
punct/moment de stabilitate, de odihn`. çn absen]a punctului fix, a destina]iei
ultime [i stabile, migran]ii de ast`zi se mul]umesc cu destina]ia cu cea mai
mare rat` de recuren]`, cu imaginea cea mai frecvent asociat` cu odihna
sau cu hrana, care nu mai este neap`rat locuin]a de „acas`”. Or, \n aceste
condi]ii, ce mai ducem cu noi din – sau ce surogat propunem pentru a \nlocui
– „spiritul locului”? Limba, cum credea Nichita St`nescu, pentru care „patria
mea este limba rom~n`”? Obiectele purtate cu noi \n migra]ie, de felul Bibliei,
EX PONTO NR.3, 2004
175