Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
192
socotit c` misiunea interpretului r`m~ne s`-i valorifice pe al]i compozitori, nu
pe sine”.
çndep`rtarea de ]ar`, prin plecarea definitiv` a lui Enescu, \n anul 1946,
a condus la pierderea unor am`nunte importante ale vie]ii sale. Viorel Cosma
afirm` c` este greu de cunoscut „dimensiunea adev`rat` a pedagogului
Enescu”, ne[tiindu-se num`rul elevilor lui Enescu din Europa [i S.U.A. O alt`
latur` „misterioas`” r`m~ne leg`tura compozitorului cu folclorul [i „mai ales
cu reprezentan]ii s`i”. La acestea se adaug` aspecte legate de crea]ia
compozitorului, o parte dintre lucr`ri fiind pierdute, iar altele nefiind puse la
dispozi]ia interpre]ilor, fie pe motiv c` autorul nu le-a dat num`r de opus, fie
c` erau lucr`ri vocale pe versuri de Carmen Silva. O parte dintre lucr`ri au
r`mas neterminate, unele fiind \ntr-un stadiu avansat.
Viorel Cosma prezint` via]a zbuciumat` a lui Enescu \nc` din copil`rie,
c~nd a fost nevoit s` stea departe de c`minul p`rintesc, neav~nd o locuin]`
stabil`, realiz~nd numeroase turnee, mai \nt~i ca violonist [i apoi ca dirijor
care „nu numai c` l-au obosit peste m`sur`, dar i-au [ubrezit organismul”.
Dragostea nem`surat` pentru La Princesse bien aimée – Maruca
Cantacuzino, avea s`-i aduc` lui Enescu, pe l~ng` bucuriile dragostei [i foarte
multe nemul]umiri, datorate capriciilor unei femei care nu a respectat
sensibilitatea de excep]ie a muzicianului. La toate aceste st`ri, se ad`uga [i
faptul c` Enescu [i-a suportat greu „exilul” for]at, r`m~n~nd credincios ]`rii,
pe care (dup` m`rturisirile lui Yehudi Menuhin) „el nu a p`r`sit-o nici \n g~nd
nici \n spirit”. Autorul subliniaz` puterea cu care Enescu a [tiut s` suporte
necazurile… „cu o m`re]ie uria[`. Ceva mai mult: nu [i-a clamat public
suferin]ele, ci le-a \n`bu[it \n t`cere. Aceasta este splendoarea spiritual`,
for]a interioar` a oamenilor de geniu”.
çn urm`torul capitol intitulat Muzicianul enciclopedist este evocat` „statura
renascentist` a acestui creator singular”. El \nsu[i [i-a recunoscut domeniile
de afirmare \n lumea muzicii: „eu sunt cinci \ntr-unul: compozitor, dirijor,
violonist, pianist, profesor. Cel mai mult pre]uiesc darul de a compune muzic`
[i nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare”.
çn capitolul Compozitorul vizionar, Viorel Cosma contureaz` personalitatea
unui „compozitor vizionar al secolului XX”, descoperit mai t~rziu, mult` vreme
„umbrit de mantia str`lucitoare de virtuoz al viorii, maestru al claviaturii [i
baghetei, George Enescu-compozitorul a stat ascuns \n n`luca interpretului”.
Sunt amintite numeroasele etape pe care le-a traversat compozitorul de la
„stilul rapsodic (din tinere]e), la acel original caracter popular rom~nesc (din
perioada de maturitate, p~n` la atingerea acelui discret [i greu detectabil
etos autentic autohton (din ultima parte a vie]ii, c~nd nu a r`mas str`in nici
de serialismul [colii vieneze)”. Autorul prezint` detailat elemente ale limbajului
muzical enescian bazat pe „conceptul bipolar (elemente folclorice na]ionale
[i structuri tradi]ionale universale”), dominat de abordarea unor solu]ii
creatoare cum ar fi: unisonul, apelarea la sistemul ritmic parlando-rubato,
modul original de \mbinare a timbrelor instrumentale. Viorel Cosma eviden]iaz`
prezen]a unor solu]ii care pot fi considerate „priorit`]i mondiale de limbaj
sonor”, cum ar fi: folosirea liber` [i neabsolutizat` a sfertului de ton, heterofania
[i polifonia intermitent`, varia]ia ritmic` continu`, modalismul de esen]`
arhaic` rom~neasc`, armoniile con]in~nd tritonul [i cvartele cromatice,
cromatismul destructiv al modelelor clasice, inversarea gamelor”.
Capitolul G~nditor al viorii arat` locul pe care l-a ocupat marele violonist
\n peisajul violonisticii din vremea sa, fiind considerat unul din marii interpre]i