Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

Se apropie ceasul plec`rii. Peste dou` zile nu voi mai
11 martie fi \n Bucure[ti. Aspir aceast` plecare cu toate emo]iile
intense ce mi le procur` evenimentul. E o fericire, to]i
mi-o spun. çn]elepciunea mea const` doar \n faptul c`
am [tiut s` aleg o perioad` a[a de frumoas` pentru excursia \n Grecia. Acum
un an, la 5 martie 1936, \mi ap`ruse primul roman, prima carte; anul acesta,
\n acela[i timp, tr`iesc din plin bucuria primei „evad`ri”. Este lucrul cel mai
frumos din lume acest cuv~nt: prima. Prima carte, prima c`l`torie \n str`in`tate,
prima dragoste etc. Prima dragoste!... E tot at~t de mare, de frumoas`, de
neuitat, de neegalat \n intensitate ca orice prim` experien]` de propor]ii, a[
zice, cosmice. Dintre toate bucuriile omului pe p`m~nt, cea mai mare, mai
frumoas`, mai dumnezeiasc` [i mai patetic`, e prima iubire. ßi prima mea
iubire a \necat \n triste]e – anul trecut – evenimentul egal cu o victorie
str`lucitoare pentru un t~n`r scriitor, al apari]iei primei c`r]i – [i tot aceast`
prim` iubire face s` pluteasc` acum o umbr` de dezn`dejde asupra altui
formidabil eveniment, care este c`l`toria mea \n Grecia. De ce n-o pot lua [i
pe L. cu mine? A[ fi vrut s-o iau, dar destinul n-a voit aceasta. L. a ezitat [i ar
ezita s` mearg` cu mine \ntr-o c`l`torie lung`, cu toate motivele de atrac]ie
ale unei asemenea c`l`torii. Nu m` iube[te destul de mult ca s` fac` acest
gest. I-am f`cut propunerea, ea nu mi-a spus niciodat` c` accept`, ceea ce
a \nsemnat un refuz, am \n]eles ra]iunile refuzului ei [i n-am insistat. Dar
dac` ar fi acceptat... Ce frumos ar fi fost!
EX PONTO NR.3, 2004
64
Duminic`,
14 martie
Ast`zi plec. Este o zi magnific`, \ntr-o prim`var`
splendid`. çntregul univers contribuie ca bucuria mea
s` fie extraordinar`. Plutesc [i m` scald \ntr-o
atmosfer` de miracol. Unul dintre cele mai pasionante
visuri ale tinere]ii mele se realizeaz` ast`zi: plec pe
mare, \n Orientul pe care l-am adulmecat at~]ia ani pe ]`rmul Euxinului \nc`rcat
de nostalgii. Plecarea mea e apoteozat` de laurii unei zile de aur. Sunt fericit.
Fericit!
De c~teva zile, aproape n-am mai dormit deloc. De bucurie. Bucuria, ca
[i triste]ea, e la fel de mistuitoare, produce acelea[i consum`ri, acelea[i
dezl`n]uiri de furtuni interioare. At~t doar c` furtunile bucuriei sunt albe, ale
triste]ii, negre... ßi, totu[i, \n noaptea asta m-am g~ndit mult, cu durere, la L.
O existen]` chinuit`, care nu poate fi ajutat`, fiindc` e refractar` oric`rui
ajutor. Vineri la pr~nz m` duceam spre locuin]a ei s`-i las un bilet de concert.
C~nd eram la o sut` de metri de intrare, o z`resc, \naintea mea, cu un b`rbat.
Veneau din ora[, era condus` acas`. Au intrat repede, [i c~nd am ajuns eu
la u[`, b`rbatul ie[ea (m` observaser` desigur), expediat f`r` \ndoial` de
ea, ca s` nu-i surprind. El m` privea curios, era \nalt, ferche[. Nu i-am dat
aten]ie, m-am pref`cut c` n-am v`zut [i n-am \n]eles nimic, \ns` un cu]it rece
mi s-a \nfipt \n inim`. De[i [tiu c` n-am nici un drept de st`p~nire asupra ei,
un sentiment cumplit de gelozie m` sf~rtec` de c~te ori o v`d cu alt b`rbat.
Am intrat \n hol [i am chemat-o pe L. Servitoarea mi-a spus: „E sus, scrie”.
Fusese repede instruit` ce s` spun`. Am rugat-o pe fat` s` se duc` [i s`-i
spun` s` vin` jos. Dup` cele \nt~mplate, cred c` n-a[ fi putut suporta s` stau
cu ea \n camer`. A[ fi izbucnit, nu i-a[ fi repro[at nimic – sunt prea la[ \n
aceast` privin]`, sau poate prea stoic – dar faptul c` am v`zut-o condus`
acas` de un b`rbat \mi revela o mul]ime de lucruri pe care n-a[ fi vrut s` le