Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

un`oar`: „Dobrogea e altfel. Ea nici nu te cheam`, nici nu te respinge. Te
las` s-o descoperi singur. Dar dup` ce i-ai prins gustul, te acapareaz` cu o
for]` t`inic` [i insinuant`, st~rnindu-]i curiozitatea [i interesul, ca o corabie
\nc`rcat` cu legende, e[uat` la un ]`rm auster [i fabulos. Ea e teritoriul g~ndirii
sobre [i condensate”. Astfel de „interludii” sunt numeroase, altfel autobiografia
s-ar fi pierdut \n anost. Este aici intui]ia sigur` a unui narator [i poet,
\ngem`nat`. Condi]iile erau aspre, problema cea mai grav` era lipsa apei [i
c`utarea lichidului vital este filmat \ntr-un spectacol cinematografic memorabil.
Oameni din toate p`r]ile ]`rii au venit aici s` fac` locuibil [i profitabil acest
]inut sterp aflat sute de ani sub st`p~nire turceasc`. Scriitorul avanseaz`
teza conform c`reia \n Dobrogea se vorbea „o limb` rom~neasc` foarte curat`,
cea mai «pur`» din c~te am avut prilejul s` cunosc mai t~rziu”, tez` enun]at`
[i \n amfiteatrele filologiei bucure[tene. P`rin]ii, veritabili pionieri ai noilor
meleaguri, fermieri autohtoni, vor deveni chiaburi [i vor suporta, dup` zeci de
ani, drasticele consecin]e ale ideologiei comuniste: tat`l a murit la 77 de ani
„ca martir, \n 1950, \n \mprejur`ri dramatice, similare celor descrise de Solohov
\n romanul P`m~nt des]elenit, iar la moartea mamei, doi ani mai t~rziu, n-a
putut veni deoarece prefectura poli]iei bucure[tene nu-i eliberase „autoriza]ia
de c`l`torie”. Atras de mirajul dep`rt`rilor, al m`rii, va \ncerca prima evadare
la 12 ani, la un unchi, rat~ndu-[i, \ns`, un str`lucit viitor de negustor! E[ecul
\l readuce \ntre ai s`i, potolit pentru un timp, \ncadrat iar`[i rotirii anotimpurilor
c~mpiei dobrogene \ntr-o existen]` „supus` ciclurilor bucolice [i \mpletit` din
imbolduri panteistice excesive sau din aleanuri pretimpurii ne\n]elese [i
nem`rturisite.” Sunt nelini[tile v~rstei [i copilul hr`nit cu lecturi, \mpu]inat la
trup va p`r`si pentru totdeauna mirificul [i ocrotitorul topos al copil`riei, intr~nd
\n acela am`gitor [i falacios, devenind un adev`rat personaj de bildungsroman.
Trei repere \i puncteaz` existen]a: Constan]a, Bra[ovul, Bucure[tiul. Cu o
retin` proasp`t` [i \nzestrat cu antene sensibile, \[i \ncepe mar[ul existen]ial
[i \nregistreaz` acea atmosfer` specific`, unic` fiec`rui areal \n parte.
Consemn`m veritabile muta]ii afective pentru toate capitalele de provincie,
cu modific`ri pe m`sura curgerii timpului [i \mbog`]irii experien]ei, a
acumul`rilor nu \ntotdeauna avantajoase. Remarc`m c` imaginile nu
cople[esc at~t \nc~t s` se substituie omului ca ax` a unei continue mi[c`ri
\nc`rcate de febricitate. Portul era locul refugiului tinerilor liceeni de la „Mircea”
care hoin`reau „ceasuri \ntregi pe cheiuri, escalad~nd par~mele legate de
babanele negre, intr~nd \n vorb` cu matelo]ii ce treb`luiau mereu pe la casele
lor plutitoare sau cu docherii g`l`gio[i ce \nc`rcau [i desc`rcau m`rfurile din
bur]ile de metal ale mastodon]ilor ce dormitau l~ng` umerii de piatr` ai
danelor”. Sintez` a spiritului istoriei trecute, inert, [i a prezentului avid de
deschidere, Constan]a constituie „pragul de unde antenele mele spirituale se
\ndreptau c`tre o lume vast` [i diversificat`, cu orizonturi largi ce aveau s`mi
contureze de pe atunci substan]a aspira]iilor [i preocup`rilor intelectuale
de mai t~rziu, din cursul vie]ii”. Dar spiritul nelini[tit nu \l m~n` spre afar`,
spre departe, ci \nspre \n`untru, spre aproape. Urmeaz` Bra[ovul, centru
cultural al Ardealului, unde \[i continu` liceul, invoc~nd pentru p`rin]i „motive
de s`n`tate”. Libertatea ne\ngr`dit` de aici, atmosfera de studiu a Liceului
„Andrei ßaguna”, spiritul conservator al ora[ului aflat \n contrast cu tenta]ia
occidental` a Constan]ei, toate au creat acele condi]ii de pornire a romanului
Adolescen]ii de la Bra[ov, 1936, oper` de fic]iune, cum am mai spus, bine
primit de critic` [i care a cunoscut o a doua edi]ie revizuit` \n 1991. For]a de
a crea atmosfera [i impresia de autenticitate la care contribuie nara]iunea
EX PONTO NR.3, 2004
137