Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

n-am f`cut nimic pentru a infirma aceast` opinie. E drept c` b`tr~nul nu avea
obiceiul s`-[i expun` lucr`rile, le p`stra pentru el cu gelozie [i c~nd a disp`rut
era, dup` cum am spus, s`rac lipit, lucru care mie unuia mi-a displ`cut
\ntotdeauna).
Acum to]i m` priveau cu respect; dar \nd`r`tul lui sim]eam un dispre]
ascuns, ca fa]` de unul care a avut un noroc chior [i nici un pic de talent. Ce
mare lucru s` faci sfere [i cilindri? Adev`rul era c`, de[i dispre]uiam Afroditele
lor molatice [i gr`sulii, nu g`seam nici eu c` pietrele ovale [i sferoidele pe
care le [lefuiam eu aveau cine [tie ce valoare. Da; f`ceam ceva nou. O art`
nou`; dar era totu[i, \nc` o art`. Ceea ce c`utam eu, \nc` de pe atunci, era
Galateea; adic` altceva.
3. Oric~te s-au spus [i se vor mai spune \nc` despre mine, aceasta,
Paphos, este singura poveste adev`rat`. ßtiu c` \n vremea din urm` tot soiul
de arti[ti au reprezentat \n operele lor povestea mea [i a Galateei (de acel
film muzical am vorbit deja; demn de mil`). Dar ei o cunosc prea pu]in: ceea
ce au aflat sunt numai lucrurile pe care le-am l`sat eu s` devin` publice: este
legenda mea pentru posteritatea pe care mi-am preg`tit-o cu grij`. Dar aici,
\n acest jurnal tu po]i citi adev`rata istorie, a[a cum a fost. S` n-o publici;
oricum nu te va crede nimeni.
EX PONTO NR.3, 2004
4. A doua zi de la apari]ia scorpionilor dalta de argint a lovit pentru prima
dat` bucata de filde[. A ie[it un sunet ciudat. çmi amintesc bine de un fluture
ro[u-auriu care se oprise pe pervaz; \mi \ntuneca vederea [i \n atelierul meu
se f`cuse cam frig. ßtii c` a[a sunt fluturii `ia care vin din nord – se spune c`
sunt sufletele Hyperboreilor. Dar atunci fluturele acela a c`zut mort, tocmai
\n clipa c~nd dalta cu inscrip]ia „M` rog Afroditei” lovea filde[ul. Am luat fluturele
[i l-am a[ezat pe un scrin (mai t~rziu Galateea [i-a f`cut din aripile lui rochia
s~ngerie de nunt`).
ßtiam c` trebuie s` fac altceva; arta nu m` mai mul]umea. Ea era a[a
cum trebuie s` fie, spuneau ceilal]i c~nd se adunau la bistrou \n jurul paharelor
de soma (tot Sattyamas a adus-o, \n prima lui c`l`torie. çn penultima a adus
filde[ul. Aveam s`-l mai v`d o singur` dat`, \nainte de nunta noastr`. De
atunci a disp`rut [i se spune c` a fost v`zut prin Tibet, zbur~nd la un metru
deasupra st~ncilor. Dar de asta nu e nimeni prea sigur).
Adic`, de o partea ea, arta, de cealalt`, celelalte lucruri. Al]ii sus]ineau c`
\ntre una [i cealalt` nu e nici o deosebire; c` fiecare din ele este adev`rat` [i
vie. Afrodita [i cununa de lauri c~[tigat` de Phedros cu tragedia lui, statuia
lui Apollo [i zeul \nsu[i, la fel de vii. P~n` [i tu, Paphos, credeai pe atunci
acela[i lucru. Numai eu eram un disident sceptic. Ziceau: Pygmalion, e[ti
corupt de cer[etorii care se plimb` pe sub porticele Atenei f`r` s` fac` nimic
[i corup~nd tineretul. Dar eu n-am avut niciodat` darul de a spune ceea ce
voiam. T`ceam [i m` g~ndeam c`, oricum, nu vor \n]elege. Asta a jucat,
cred, un rol \n hot`r~rea mea de a da Galateei un chip de femeie.
Sigur c` a[ fi putut s` fac o sfer`, [i apoi s` m` v~r \n`untru (nu mi-ai
spus-o tu de at~tea ori?) Dar ar fi fost prea simplu, [i n’ar fi dovedit nimic; nici
m`car dispari]ia mea. Iar`[i o sfer` de-a lui Pygmalion, s-ar fi zis \n ora[. ßi
eu voiam s` le demonstrez, voiam o dovad`, cu orice pre], a felului cum
\n]elegeam arta. Desigur c` acum sunt departe de toate astea; dar pe atunci
mi se p`rea c` nimic nu poate fi mai important.
44