Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
36
m` ]ine cu sufletul la gur`, indiferent a c~ta oar` citesc o pagin` sau un
pasaj. Probabil c` nu pot avea o privire analitic`, critic`, deoarece pasiunea
mea pentru trecutul alor mei, „na]ionalismul” meu \n acest univers al cooper`rii
contemporane, \mi tulbur` vederea. çn acela[i timp, \ns`, cred c` am reu[it
s` iau o oarecare distan]`, ajutat [i de amintirile preluate de la Nicholas, care
le luase [i el de la impun`torul [i absconsul s`u tat`. Apoi, mai [tiam c~te
ceva din amintirile propriei mele mame, [i ea foarte sentimental`, mereu atras`
ca de un magnet de farmecul unei Rom~nii m`moase, dar de care fusese
nevoit` s` se despart`. Prin Europa, azi se spune c` a[a erau to]i rom~nii din
fosta Rom~nie independent`: sensibili. A[a c`, pe l~ng` romanul propriu-zis
al bunicului, eu \nsumi am alc`tuit treptat o sum`, o sintez` de informa]ii
despre lumea descris` – desigur, imaginat` – de fostul prozator al anilor '80.
Culmea norocului \n ceea ce m` prive[te este faptul c`, la aceast` nou`
structur` mai mult istorist` pe care am confec]ionat-o, s-au ad`ugat \ntr-o zi
„divin`” – cum ar fi spus cei vechi – alte note g`site \ntr-un dosar al optzecistului
[i care formeaz` „Jurnalul rom~nului”, adic` fi[ele cu \nsemn`rile istorice,
realiste, pe care celelalte informa]ii, amintite anterior, doar le interpretau cu
mai mare sau mai mic` imagina]ie.
Ei bine, n-am rezistat spiritului iconoclast [i memorialistic al timpului meu
– of, Europa post-post-postmodern`, unde ne duci tu, unde ne \ndrep]i tu,
unde ne zore[ti tu? – [i am intervenit \n minunatul [i sincerul text al bunicului
prozator cu sintagma „Nota Mea”, prescurtat „N.M.”. Intruziunea am plasat-o
\n parantez` [i am optat, \n final, pentru aceast` metod` care nu-mi este
drag`, dar pe care o folosesc pentru voi, pentru c` v` cunosc, vai,
contemporani, setea voastr` pentru informa]ia total`, nud`, a[ spune plin`
de s~ngele mustind al faptei particulare, autentice. Altfel spus, am fost pus \n
situa]ia de a v` prezenta un univers fic]ional – specific unei epoci vis`toare,
plin` de intimitate – pe care l-am agrementat cu crearea unei dubluri, anume
universul istoric, al oamenilor reali, a[a cum erau reali cei de demult… (V`
m`rturisesc faptul c`, de[i sunt absolut sincer \n tot ceea ce am f`cut [i v-am
povestit deja, am fost acuzat c` \ntind capcane cititorului contemporan, sau
mai r`u: c`-l ironizez – nimic mai fals!)
Mai vreau s` precizez ceva cu privire la num`rul „[apte”. Pur [i simplu
at~tea caiete au fost g`site. Nimic simbolic. Poate c` ele au fost mai multe.
Dar aceasta este realitatea. (Nepl`cut, uneori, realismul). R`m~n recunosc`tor
norocului [i performan]ei de a g`si manuscrise dup` dou` r`zboaie mondiale
biologice devastatoare, urmate de Marele R`zboi al Demnit`]ii Clonelor,
terminat relativ recent. Deci, cred c` bunicul n-a dorit s` transmit` nici un
simbol legat de cifra [apte. De altfel, pe l~ng` simbolistica romantic` a Facerii
– acum cenzurat` prin retu[`ri par]iale, gra]ie Voin]ei Globaliste – pot s` v`
spun c`, la vremea bunicului, existau, de pild`, cele [apte „p`cate” ale omului
modern, stipulate de un lider al unei ]`ri mari de prin Asia, parc`, pe numele
lui Mahatma Gandhi, dac` nu m` \n[el, [i anume: 1. averea f`r` munc`; 2.
afacerile f`r` etic`; 3. politica f`r` principii; 4. cunoa[terea f`r` caracter; 5.
[tiin]a f`r` omenie; 6. pl`cerea f`r` con[tiin]`; 7. religia f`r` sacrificiu.
Sau, cu acela[i titlu de exemplu, alt` simbolistic` a cifrei [apte – trec sub
t`cere sursa, din respect pentru Marea Cenzur` Corect` – [i anume [apte
lucruri ur~te la oameni: 1. ochii trufa[i; 2. limba mincinoas`; 3. m~inile care
vars` s~nge nevinovat; 4. inima care urze[te planuri nelegiuite; 5. picioarele
care alearg` repede la r`u; 6. martorul mincinos; 7. cel ce st~rne[te certuri
\ntre fra]i.