Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

CHARLES BAUDELAIRE
Brume [i ploi
Toamne t~rzii, ierni [i prim`veri cu zloat`,
Aromitoare vremuri! V-ador, v` laud, iat`,
Voi [ti]i s`-mi \ngropa]i [i inim` [i minte
çn vaporos lin]oliu [i palide morminte.
Pe unde-i v~ntul rece pe-o vale nesf~r[it`,
Sau girueta noaptea scr~[ne[te ruginit`,
Sufletu-mi \[i desface, mai lesne-n cerul orb,
Ca-n prim`veri dulcege, aripile-i de corb.
C`ci inimii cernite de-nchipuiri funebre
Nimic nu-i e mai dulce, lovit` lung de brume,
O, sumbre anotimpuri, st`p~ne peste lume!
Ca v`lul ce-l \ntinde]i, de palide tenebre,
- Doar poate-n doi o sear` sub cerul negru, mut,
S`-[i m~ntuie durerea pe-un pat de \mprumut.
Via]a anterioar`
Am locuit mult timp sub un portic \nalt,
Muiat \n m`ri de fl`c`ri de-un soare-unduitor,
Cu zvelte colonade, st~nd drept, impun`tor,
Ce noaptea se preschimb` \n grote de bazalt.
EX PONTO NR.3, 2004
Talazuri r`sucind al cerurilor fald,
Subtil \mpreunau, solemn, mistuitor,
çn misticile-acorduri din simfonia lor
Culorile-amurgind ce-n ochii mei se scald.
Acolo am tr`it \n calm` voluptate,
çnconjurat de-azur, de valuri, de splendoare,
De sclavii goi, pe trup cu-arome-mb`t`toare,
88