Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

– Domnule Vicol, iubi]i libertatea? Ce [tim noi, rom~nii despre libertate?
C~t` libertate suport`m noi?
– Eu cred c` libertatea este un fel de \n`l]are sau de... c`dere liber`,
nefor]at` de nimeni (oare?), cu alte cuvinte, libertatea e ([i scriitorii o simt pe
propria lor con[tiin]`) [i un fel de furtun` care poate umfla p~nzele cor`biei
dar o [i poate scufunda. Cine n-a avut, doamna Baciu, \n sine, r`d`cina
libert`]ii nu poate s-o cucereasc` peste noapte. Asta e! Oricum, prea mult`
libertate (prost \n]eleas`, prost aplicat`) stric` enorm nu numai imaginea
literaturii (scriitor-editor-librar-cititor), ci poate [ifona [i domenii economicosociale.
Consider c` libertatea ca [i crea]ia este un risc. Emil Cioran cataloga
aproape exact fenomenul: depl~ng – spunea el – pe cel ce nu iube[te for]a [i
elanurile de via]`, ci tr`ie[te \n umbra odihnitoare a unor iluzii vulgare,
\ndoindu-se de toate pentru a nu risca nimic.
– Cum se v`d Bucure[tii dinspre Gala]i?
– çntrebare cu dus-\ntors. Deci, cum vezi, Angela Baciu, ca poet`,
Bucure[tiul de la Dun`rea Gala]iului? Cum se vede Poetul, ideea de poet,
ideea de poezie, ideea de Carte dorit`, cerut`, sfin]it`? Ca la noi la nimenea
– e o zicere cam dur` dar, se pare, adev`rat`. Bucure[tii – dup` p`rerea
mea – este o cetate cultural` \nsum~nd mul]i, foarte mul]i mercenari, scriitori
\n primul r~nd, marea majoritate p`r`sindu-[i vetrele natale. F`r` Ia[i, Piatra
Neam], Satu Mare, Cluj, Sibiu, Craiova, Gala]i [.a., Bucure[tiul n-ar fi o capital`
a literelor rom~ne[ti chiar dac` aici se afl` sediul Uniunii Scriitorilor din
Rom~nia. Ca [i \n unele provincii literare, el, Bucure[tiul, dragul de El, Ei,
scriitorii, dragii de ei, adun` stoluri de iluzii, premii, plec`ri \n str`in`tate, mult`
m~zg` chiar \n paginile scrise.
– Dac` a]i fi locuit la Ia[i sau la Bucure[ti, a]i fi scris acelea[i c`r]i?
– Am tip`rit treisprezece c`r]i de poezie (auzi, treisprezece!), ultima tip`rit`
la „Junimea” din Ia[i. C`r]ile mele au un sunet al lor, eu fiind suma adunat`
sau sc`zut` din harul pe care mi l-a d`ruit providen]a. Pot s` spun \ns` clar:
dac` nu m` n`[team unde m-am n`scut (sat Tutcani) [i nu copil`ream acolo,
oriunde a[ fi fost pe mapamond, n-a[ fi scris cum scriu.
– Din ianuarie 2000 a]i preluat revista Porto-Franco, revist` a Societ`]ii
Scriitorilor „Costache Negri”. Ce ne pute]i spune, despre publica]ie, despre
programul s`u, despre...
EX PONTO NR.3, 2004
– Revista Porto-Franco – primul s`u num`r a ap`rut \n februarie 1990,
componen]a redac]iei fiind: Ion Chiric (Dumnezeu s`-L odihneasc`),
Constantin Vremule], Theodor Parapiru, Sterian Vicol, ziaristul Radu Vicol [i
ziaristul Radu Macovei. çn acest an, revista va \mplini o sut` de numere. Ce
pot s` spun despre revista pe care o mo[esc de mai bine de patru ani? Vreau
s`-]i spun c` nu-i u[or deloc. Suntem \n cumplita perioad` de tranzi]ie
economic`, lipsa de fonduri, lipsa de receptivitate a unor oameni ajun[i \n
func]ii cheie (pe linie de partid, nu pe alte merite) care, unii, n-au citit o revist`
literar` sau o carte din... secolul trecut. Mai mult, unii care decid [i asupra
160