Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

A[a c` atunci c~nd te vei mai provoca singur, u[ureaz`-]i, te sf`tuiesc, una
dintre jum`t`]ile dumitale de c~teva piese importante [i-ai s` vezi c` ie[i
tocmai cu partea s`rac` mai \ntotdeauna \nving`tor.
Locomotiva transsiberianului, \ndestulat` cu ap`, r`gaz de puf`it [i
c`rbune, [uier` \n`bu[it \n vuietul sonor al furtunii, vestind plecarea c`tre
alte pustiet`]i vr`jma[e, iar Marele Maestru \[i umple stacana cu ceai adev`rat
\n care Felix Gavrilovici, \nc` nedumerit, dar onest, las` s` cad` o buc`]ic`
adev`rat` de zah`r, miza pariului...
*
EX PONTO NR.3, 2004
Cealalt` anecdot`, autohton`, integral profan`, cu o total` schimbare de
decor; ]ar`, anotimp, sentimente. M` aflu undeva pe podi[ul dobrogean, unde
fruntariile sunt lini[titoare, tangibile, reperele statornice, familiare, ba chiar,
cu pu]in efort de vedere, mi-a[ putea z`ri re[edin]a de var` de la ]ar` din
marginea satului B., o construc]ie cochet`, cu foi[or, asta privind, zic, din
cap`tul lanului meu de porumb de pe tarlaua mea. Respectiv 24 (dou`zeci [i
patru) de r~nduri dese de coceni viguro[i, cei mai mul]i cu c~te doi [tiule]i
zdraveni la subsuoar`. M` controb`ie o sim]ire mistic`, inedit`, de st`p~n
bogat, ce mai \ncoace [i-ncolo, bucuria imprescriptibil` a prisosului ob]inut
printr-un efort, hai s` nu fiu modest, de care n-am fost str`in \nc` din momentul
primei brazde trase ast` prim`var`. Arat vas`zic` (se \n]elege c` nu singur),
gr`pat, sem`nat, s`pat, erbicitat, irigat, iar s`pat, copilit, p`zit cu str`[nicie,
cu picioarele descul]e supte de noroiul cald al b`ltirilor, m~ng~iat, \n trecere,
de m`tasea lui catifelat`, bucur~ndu-m` c`-mi trece peste cre[tet [i c` m`
afund \n el ca \ntr-o p`dure virgin`. Recolta mea de pe p`m~ntul meu. N-am
fost niciodat` ]`ran dar, for]at de \mprejur`ri sau numai ispitit de ele, m` aflu
pe cale s` intuiesc sensul grav, tulbur`tor al cuv~ntului bel[ug trudit, iscat din
frunze \ng`lbenite de fiorul toamnei, la ad`postul c`rora, ca \ntr-un marsupiu
vegetal, ghice[ti fructul cu s~mburi aurii ai porumbului meu. çi ascult, \nc~ntat,
melodia sa]iet`]ii – pragul consacrat prin at~tea n`zuin]e al prosperit`]ii. Am
[i de ce. Anul `sta, ca niciodat`, e o recolt` nemaipomenit`. Am m~n` bun`,
zic cons`tenii, unii din invidie, al]ii din obedien]` pentru c`-i las s` m` fure,
dar ceva-ceva din ce zic ei tot mi se cuvine.
Acum a sosit vremea mirabil` a culesului, prilej de extaz cu at~t mai frenetic
cu c~t refuz – deocamdat` – s` caut o alt` finalitate pragmatic` a demersului
meu hesiodic dincolo de lumina \mb`t`toare a movilelor de [tiule]i dep`nu[a]i
str`lucind ritmic \n urm`-mi, \ntr-un gest de restituire a luminii din care le-a
fost dat s` se z`misleasc`. Nici m`car faptul c`, dintre cei tocmi]i decusear`
s`-mi fie p`rta[i la cules, n-au venit dec~t trei copii am`r~]i, categoric subnutri]i
– unul are o zgaib` ur~t` la r`d`cina nasului, altul genunchii juli]i ad~nc, o fi
c`zut din vreun pom, s-o fi t~r~t prin maz`re, s`-i adune boabele, plus o feti]`
f`r` sex dup` cum arat` – n-au darul s` m` descurajeze. Les nourritures de
la terre!
S` trecem la fapte! Vas`zic` 24 (dou`[patru) de r~nduri pline ochi [i,
adev`rat, cam lungi, \mp`r]ite la at~tea bra]e... Care bra]e? Reduc generos,
teoretic, din sarcina planificat` a pl`p~nzilor mei angaja]i [i mi-o sporesc pe-a
mea. Eu atac primul r~nd, ceilal]i pe urm`toarele. E bine! E nemaipomenit de
bine! Inspir lacom reveneala p`m~ntului, m` \ncarc cu energii pozitive, a[a
s-o fi \nt~mplat [i cu Anteu, pip`i senzual fusele r`coroase, robuste, pline,
80